Judecata
Doamne, cum de mai poți răbda
nelegiuirea din grădina Ta?
Trăim în haos,
fără iubire,
n-avem nici rost,
nici mântuire,
cuprinși de setea de mărire.
Sîntem ca fiarele din junglă
care pe care să ajungă,
nimicnicia nu se-ascunde
și răul peste tot pătrunde.
Ucide mâna,
plânge gândul,
se înfioară tot pamântul
și stelele din cer jelesc
blestemul nostru pământesc.
Poate e timpul de pe urmă,
dar Mielul s-a-nălțat din turmă
și nu văd jertfa ce-ar putea
să-nduplece mânia Ta,
ce-o simt că vine în curând
precum în Carte,
fulgerind.
|