[kesarion_breb]

În prealabil postat de penticostalulmantuibil

V-am mai spus ca discutia nu este despre o plaja de optiuni religioase.
Este vorba de a Il alege pe Hristos si a se boteza sau de a alege lumea si a nu se boteza.


Daca oamenii care s-au botezat erau pocaiti sau nu, dumneavoastra nu aveati cum sa va dati seama.
Este totusi incurajator faptul ca macar v-ati dat seama ca pentru botez este necesara pocainta.

Maturitatea spirituala insa nu este necesara la botez. Ea vine pe parcursul vietii de credinta

Deci până la urmă aţi ajuns să vă contraziceţi singuri !!!

Problema este că mintea dumneavoastră îndoctrinată şi fanatizată sectar nu vă lasă să înţelegeţi că există şi alte religii necreştine precum şi alte "confesiuni" creştine pe care un om ar trebui să le cunoască pentru a fi considerată alegerea sa o alegere liberă şi conştientă. Creştinismul nu este singura religie de pe lume şi deci necunoaşterea reală, profundă a altor tradiţii religioase duce implicit la concluzia că libertatea de opţiune nu este una reală atâta vreme cât nu există mai multe opţiuni religioase dintre care să se aleagă. Aşa cum creştinii pretind că viaţa creştină este una sfinţită, diferită de viaţa profană, a lumii, tot aşa pretind şi islamicii că viaţa religioasă islamică este una sfinţită (din punctul lor de vedere) şi diferită de o viaţă fără Allah; la fel pot să spună şi iudeii, budiştii, etc. Atâta timp cât nu se cunosc multe tradiţii religioase care toate pretind o viaţă de sfinţenie (aşa cum concep ei sfinţenia şi relaţia cu Divinitatea), practic a alege o tradiţie cum este cea creştină nu este făcută sub condiţia libertăţii de opţiune şi a maturităţii pentru că aceste opţiuni nu sunt realmente cunoscute pentru a putea să fie nişte opţiuni pertinente dintre care să se aleagă şi astfel să se exercite o reală libertate de opţiune, nu una cenzurată de indexul sectar.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte cunoaşterea lui Hristos, această cunoaştere şi viaţa în Hristos nu este una reală, deplină, veritabilă în afara Bisericii lui Hristos şi în afara sfintelor taine, în afara credinţei celei adevărate despre Dumnezeu şi despre Biserică. Falsa pocăinţă rămâne una falsă şi făcută de multe ori pentru că aşa cere anturajul "pocăit".