Intalnesc tot mai des acest gen de framantare(pe forum, in viata de zi cu zi). Tot "lovindu-ma" de ea am inceput sa ma intreb daca e buna sau nu.

Concluzia la care am ajuns ( buna rea, stie Stapana...daca nu va foloseste nu o aplicati) este ca trebuie sa fii tu intai un exemplu viu! Daca tu nu faci ceea ce spui/propovaduiesti niciodata nu vei fi privit cu seriozitate.
De aceea sunt atatea discutii si pe forum si in viata de zi cu zi.
Spunea un parinte ca daca invatand pe altul te tuburi tu ( din manie, din mandrie, egoism, rautate) nu te folosesti nici tu nici cel care este langa tine!
Daca tu insuti faci ceea ce ceri altuia.. atunci totul devine simplu. Pentru ca ai la baza un mare atuu! Exemplul propriu!

Sau! adesea, cerem de la Domnul diverse 'incercari". Ca aceasta spre exemplu.
"Cum sa schimb pe cineva drag?" Mi-as dori sa avem sinceritatea sa recunoastem ca cerem dar daca ni se cerem sa facem/jertfim ceva concret pentru asta de cele mai multe ori renuntam. Si nu o facem cum ar trebui...adica sa spunem simplu si deschis: am gresit Doamne! Am cerut mai mult decat pot duce, iarta-ma!

Ci gasim tot felul de motive...ba ca cel vizat este incapatanat, ba prea arogant, ori neascultator.. Si uite asa..indreptatim si greseala noastra ( de a nu ne incerede ca DOMNUL care l-a zidit pe om il si va mantui!! fara ajutorul nostru!) si judecam si pe aproapele (sub motivul iubirii).

Stiu ca vor fi destui care imi vor sari din nou in cap ca mi's "inteleapta"),insa va spun cu toata sinceritatea ca acestea le-am trait si eu! Exista o vorba "stiu ce vorbesc". Dupa ce mi-am luat destule suturi si ponegriri am inteles ca a cere ceea ce nu este al tau, NU este crestineste! E ca si cum te-ai targui cu Hristos pentru "bunul" Sau!!!

Imi spunea odata parintele Teofan (Dumnezeu sa-l odihneasca) asa:
Jenica, cand vei avea cu adevarat atata iubire pentru semen, Iubirea aceasta a ta va fi suficienta pentru a-l face pe cel de langa tine sa te iubeasca.
Omul, cand se arunca cu adevarat in bratele Celui ce La zidit nu mai are astfel de ganduri pentru ca STIE ca nimeni nu a fost nascut pentru osanda! Ci pentru viata vesnica! IUbirea despre care vorbeam mai sus impletita cu nadejdea in Domnul infierbanta rugaciunea si aduce lacrima ca jertfa pentru cel de langa tine.

Fratilor, una e sa vina cineva sa iti ceara ajutorul (atunci esti DATOR sa intervii) si alta sa dai tu buzna in viata lui si sa cauti sa-l schimbi.
Cred ca primul pas este sa facem diferenta intre aceste doua situatii, abia apoi sa vedem de pe ce pozitie plecam. A celui ce da buzna? sau a celui ce ajuta cu dragsote pentru a a fost rugat sa o faca?