De ceva timp am ajuns sa ma tot intreb (eu si familia mea) daca nu ar fi mai bine sa emigram. Da, sunt eu, Jenica! Nu scrie altcineva in numele meu.
De ce vorbesc astfel? pentru ca tot eu sunt cea care mereu am spus ca bine este sa incercam sa schimbam ceva aici, in tarisoara noastra. Sa cautam sa lasam mostenire ceva. Fiecare dintre noi in dreptul sau! Numai daca imi recitesc mesajele de la topicul "Tara mea" imi dau lacrimile...Pentru ca imi dau seama in ce hal am ajuns sufleteste..


Deci..iata ca a sosit si vremea (spre deliciul celor care mereu m-au luat in deradere) sa iau ( si eu ca multi altii) palma de la viata.
Va spun foarte sincer. Am obosit!
Am obosit fratilor, am obosit. Intelegeti asta? oare ma poate intelege cineva??..Sant si eu, om...si nu mai rezist.
Nu stiu cum traiti voi in diaspora, nu stiu daca e o solutie buna (nici macar nu stiu daca e posibil sa putem pleca toti, pentru ca nu se pune problema sa stam unii departe de ceilalti) insa stiu ca nu mai suport mitocania. Nu mai suport sa fiu tratata ca o prostituata pentru ca am avut nesansa sa fiu infestata cu Hepatita. Nu mai suport sa vad figurile "mondene" ce vor sa "rebrenduiasca" tara. Nu mai suport sa le tot cer copiilor sa reziste in fata mitocaniei colegilor si a unor profesori. Nu mai suport sa vad cum sotul meu se lupta cu imfatuarea celor ce au ajuns in "functii" doar pentru ca sunt fiul sau fiica cuiva...Si lista e luuuuuunga...

Intreaba cineva pe un alt topic cum ne purta cu tiganii... Pai, eu va spun ca acum 3 ani cand am fost in pelerinajul din Grecia am auzit adesea cuvantul "tigan roman". Desi conduita noastra era impecabila. Desi ne aflam in incinta manastirii. Desi eram imbracati decent si nu faceam altceva decat...ne rugam! in limba noastra, ROMANA!


Nu stiu daca e pacat sau nu sa emigrezi insa stiu ( am prieteni care fac asta) ca cel ce duce Ortodoxia in diaspora (orin exemplu propriu) face mai mult decat o Romanie intreaga de..."crestini".
Spunea odata parintele Arsenie ca unul care rezista intr-o tara neortodoxa sa-si traiasca credinta la nivelul sau (nu ne cere Hristos sa umblam pe apa...ci sa facem cat putem in dreptul nostru) este ca un stalp de Lumina in mijlocul Iadului. Iata cat face rugaciunea/jertfa/ credinta chiar daca ai plecat in lume.

Si nu scriu acestea pentru a-mi justifica propriile ganduri. Ci pentru ca asa simt! Bun, rau, asta simt eu!
Daca gresesc, Stapana sa ma ierte!

In concluzie (?)...vreau sa plec si eu din Romania. Voi cei din diaspora, ajutati-ma!!