Ultima poezie – profetica – a Sfantului Ioan Iacob Hozevitul
VANTUL PUSTIIRII
(Urgia cereasca)
1
Iarasi lupte, iarasi sange
Iarasi zgomot de razboi,
Iarasi lacrimi nesfarsite,
Iarasi valuri si nevoi!
2
Cand a sters sarmana lume
Lacrima de pe obraz,
Au venit napraznic iarasi
Alte valuri de necaz.
3
Vaduvele iar vor plange
Cu batranii cei sarmani
Si copiii vor ramane
Iar cu miile orfani.
4
Pustii-se-vor orase
Si pe multi ii vor robi,
Unde sunt cantari desarte,
Gloantele vor dantui.
5
Iar in locul rasfatarii
Si al luxului nebun,
Va domni de-acuma groaza
Si cutremurul de tun.
6
Care azi, (de zburdaciune),
Umbla goi, nerusinati,
Vor ajunge ca sa umble
De nevoie dezbracati.
7
Cand sporeste rautatea
Se scarbeste Dumnezeu,
Pentru asta vin in lume
Si razboaiele mereu!
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)
|