Citat:
În prealabil postat de anna21
Gasesc ciudata aceasta remarca.
Exista multe situatii in care aceasta unire nu poate avea loc din varii motive: boala, distanta, sarcina - alaptare.. ca sa nu mai vorbesc despre posturile pe care ar trebui sa le respecte un crestin (si nerespectarea posturilor este neindoielnic un pacat).. etc. Se iubesc acei soti mai putin?
De unde pana unde acest "trebuie"? Cum il impaci cu cerinta postirii?
Cei care au ales sa traiasca in curatie, desi casatoriti, au incalcat cumva o porunca?
Si cum ramane cu depasirea si ridicarea de la sexualitate la eros (despre care vorbesc ortodocsii contemporani gen J. Breck - care nu este pe gustul meu, dar evident este tocmai spiritul in care se formeaza astazi cei care studiaza teologia in occident)?
Si cum interpetezi neputinta sexuala naturala a oamenilor care vine cu varsta, din mila lui Dumnezeu? Impiedica aceasta iubirea sotilor?
Etc..
|
Poate ca m-am exprimat gresit cand am spus 'trebuie'. Ar fi trebuit sa spun 'este firesc sa aiba loc', este in firea lucrurilor sa aiba loc acest fel de unire intre cei doi, daca ei nu fac abstinenta periodica (post) hotarata de amandoi (vezi sf Pavel - si nu, nu sunt de acord ca este pacat pentru orice cuplu nerespercatrea stricta a unor reguli in acest domeniu), daca nu sunt impiedicati de boala, varsta sau altele.
Ridicarea la alt nivel a sexualitatii nu se face neaparat prin renuntare la ea mai ales numai ca sa nu mai ai copii.
Ia exemplul unui cuplu tanar (in orice caz, inca in faza fecunda), care traieste impreuna si are deja cativa copii.^Pentru ei nu mai este valabila ideea ca unirea sexuala este si pentru altceva in afara de procreatie?