[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de luminita-

Nu pot sa cred ca Dumnezeu a facut oameni inferiori si superiori.....

Nu cred că susţine cineva că femeile ar fi superioare bărbaţilor sau invers. Nu aceasta este credinţa noastră, nu aceasta întâlnim în toată Scriptura, de la Geneză la Efeseni. Ci noi întâlnim că femeia trebuie să asculte de bărbatul (soţul) ei, ceea ce e cu totul altceva.

Din păcate, duhul întunecat al democraţiei şi egalitarismului a intrat adânc în oameni şi vedem acest , cu toate tristele lui urmări, nu numai la nivelul statului, ci şi la nivelul Bisericii, Şcolii sau Familiei.

Când spun "eu trebuie să ascult de episcopul meu" nu înţeleg că Dumnezeu i-a făcut pe episcopi superiori ontologic ori prin natură. Ci cred că pe ei i-a chemat ca să conducă poporul Său, iar pe mine m-a chemat ca să îl urmez pe episcopul meu. Nu înseamnă că eu sunt mai tâmpit ca monseniorul, nici că el e mai puţin păcătos ca mine ori eu ca el, iar legătura noastră nu se bazează pe concurenţă. Eu nu îmi doresc să fiu în locul lui, nici nu cred că aş face mai bine decât ce face el în chemarea lui. Egal cu el în natură, în demnitatea de om şi în şansa la mântuire, nu sunt egal cu el în slujire. Amândoi slujim, dar în alt chip. El porunceşte, iar eu execut dacă ceea ce porunceşte este în acord cu poruncile lui Dumnezeu. Fiind noi mulţi slujitori în jurul tronului stăpânului şi arhiereului nostru, el a rânduit colaboratori ai lui, numiţi "presbiteri", spre a asculta de ei aşa cum ascult de el, iar el de papa, iar papa de Cristos. A rânduit şi pentru mine unul: este preotul parohiei mele. Cu cât ascult de preotul meu, cu atât mă simt mai bărbat. Fiindcă, a fi bărbat înseamnă a sluji. Este trist că acest lucru a fost uitat de mulţi din bărbaţii din vremea noastră. Secol după secol, nu a existat demnitate mai mare pentru bărbaţii nobili decât să îl slujească pe stăpânul lor întocmai ca pe Cristos. Iar dezonoarea nu vine din zelul slujirii, ci, dimpotrivă, din felonie, din încălcarea jurământului faţă de stăpân.

Ţi-am spus aceste lucruri, Luminiţa, ca să vezi că "a asculta" nu înseamnă de loc "a fi inferior". La urma urmei, aşa cum femeia are ministerul unic al maternităţii, şi noi, laicii, avem ministerul nostru. Noi, şi numai noi, suntem chemaţi să transformăm Cetatea Oamenilor în Cetatea lui Dumnezeu. Noi, şi numai noi suntem chemaţi la ministerul politic: să facem astfel încât legile Cetăţii să fie legile lui Dumnezeu, iar conducătorii Cetăţii să fie oamenii lui Dumnezeu. Preoţii nu pot face asta. Nu intră în "fişa postului". Cine slujeşte la Altar, nu poate sluji şi Cetăţii, făcând demnitate din asta. Nu poţi să le ai pe toate. Bucură-te pentru ceea ce ai şi mulţumeşte Domnului pentru că te-a înzestrat cu darul de a fi femeie demnă, adică de a asculta de soţul pe care tu, împreună cu El, îl vei alege. Şi, îţi spun un secret: dacă va fi un bărbat înzestrat de Dumnezeu spre a conduce, va face astfel încât să nu simţi aceasta ca pe un jug la care eşti înjugată, ci ca pe o bucurie. Ai putea, din prea mult orgoliu, să găseşti un bărbat care să nu fie înzestrat astfel: va trebui atunci să preiei ministerul lui, dar nu ai să fii mai fericită.