Citat:
Īn prealabil postat de eduardd
Draga mea Fani, multumim pentru sfaturi. Vom tine cont de ele.
Traditie, nu \avem nici timp nici resurse pentru un concediu indelungat... cat despre nelinistea sufletului...ai dreptate. Merge cu tine si in pustie si in lume.
problema e ca eu nu simt neliniste ci o mare tristete. Cel putin asa imi autodefinesc ( in acest moment )starea ce m-a cuprins si pe care din pacate nu reusesc sa o depasesc. Stapana sa ma ierte!
Marilena,
mare parte din mesajul tau este adevarat. Insa vezi tu, nu se pune problema imbogatirii..Daca as dori aceasta as pleca la munca as strange ceva bani si m-as intoarce acasa, frecand-mi palmele multumita ca am avere si masina super!
Bun! sa presupunem ca fac asta...dar, cand revin acasa ce fac? Cu ce am schimbat viata mea? Care a fost rostul sacrificiului de a sta departe de familie? Am trait in civilizatie, bun! dar cand ma intorc ce gasesc schimbat?
O casa mai mare? O masina mai "bengoasa"? Conturi in banca?
Nu asta caut! Ci respect si deminitate! Stiu ca nu umbla cainii cu covrigi in coada nici in diaspora....dar decat sa fiu facut "tigan" de fratii mei mai bine sa fiu facut de un strain. Pentru ca aceluia ii pot schimba "mentalitatea" in timp prin conduita si viata mea dar romanului meu...niciodata (!) pentru ca el stie ca are mereu dreptate..orice as face eu sau as spune.
Da, poate ca sunt (si eu) lasa si parasesc "corabia" ( lui Basscu!!!) in momente grele...nu neg! Poate ca asta sunt! Dar, dincolo de acestea toate nu uita ca sunt doar un om! Atat! Nu un sfant, ci un om simplu. care in momentul de fata a obosit foarte tare...
|
Te inteleg atat de bine! Ii inteleg pe toti cei care vor sa plece si nu-i condamn. Eu am 2 copii. Un baiat de 29 si o fata de 22 de ani. Locuim cu totii intr-un ap. de 3 camere. Baiatul lucreaza. Fata a facut cei 3 ani de facultate si urmeaza masterul. Si paradoxal cu cele ce simt, as vrea ca ei sa-si doreasca sa plece in strainatate. Sa-si faca acolo o alta viata. Nu o ducem rau aici, dar ceea ce pt mine este suficient, pentru ei este saracie lucie... Si-imi doresc atat de mult ca ei sa fie fericiti... Nu am insa curajul sa-i indemn sa plece, atata timp cat ei nu sunt hotarati. I-as ajuta, i-as sustine daca asta ar dorii. Dar as suferi cumplit sa-i stiu dispretuiti de straini. Mai bine sa mi-i jigneasca un compatroit in tara lor, decat un strain printre straini. Cum asa? In tara ta de te dispretuieste unul, sunt 10 care te iubesc si te mangaie. Acasa si sudalmele primite iti par mai blande.
Asa o fi, n-o fi asa... numai cei plecati o stiu...
Domnul sa ne ajute pe toti sa ne gasim pacea!