Citat:
În prealabil postat de lorelayold76
Nu trebuie sa disperati. Acum este momentul sa luati un pix si o hartie si sa incercati sa faceti un plan de lupta. Acest lucru nu puteti sa-l faceti singur, ci cu ajutorul sotiei si copiilor.
Primul pas este sa faceti o sedinta in familie in care sa va destainuiti asa cum faceti pe forum, sa va descarcati chiar prin plans si sa cereti ajutorul lor. Dumneavoastra va trebui sa promiteti ca nu veti mai bea niciodata, deoarece satana reuseste sa ajunga adanc in sufletul dumneavoastra luandu-va mintile. Ceea ce ma bucura este ca aveti inca rusine fata de faptele rele ce le-ati savarsit, ceea ce inseamna ca Dumnezeu este inca in sufletul dumneavoastra si va trimite semnale adecvate pentru a va schimba atitudinea gresita. Viitorul depinde de cum actionati acum. Va trebui sa nu mai beti nici o picatura toata viata (alcoolul va este otrava sufleteasca) singurul vin pe care il veti mai putea gusta este cel din Sfanta Impartasanie.
Va trebui sa faceti efort pentru a va schimba si cred ca familia va va ajuta si de data aceasta, dar sa va propuneti cu tarie ca va fi ultima cadere. Trebuie sa actionati la fel ca si alcoolicii care se trateaza la Alcoolicii anonimi, chiar daca dumneavoastra nu sunteti unul dintre ei, va este chiar mai usor sa va abtineti de la bautura si este un avantaj puternic.
Nu uitati ca familia este mai importanta decat alcoolul si cand mergeti in vizite refuzati ferm sa beti orice fel de alcool (veti vedea ce mandra si fericita este sotia fata de atitudinea dumneavoastra).
Sa nu va fie rusine sa spuneti adevarul prietenilor in ceea ce priveste alcoolul. Daca acestia va sunt cu adevarat prieteni vor fi de partea dumneavoastra si va va ajuta sa reveniti pe calea normala. Daca acestia se vor indeparta de dumneavoastra atunci bucurati-va ca le-ati vazut adevarata fata de falsi prieteni.
Gasiti-va un parinte duhovnic (si un psiholog eventual) la care sa mergeti de cate ori simtiti nevoia de incurajare, la care sa mearga si sotia pentru ca va avea mare nevoie de sustinere afectiva.
Astfel ca din iubire pentru familie recunoasteti public problemele dumneavoastre si actionati crestineste, iar familia din iubire pentru dumneavoastra va fi alaturi sa va sustina. In acest cerc de iubire este imposibil sa nu fie si dragostea lui Dumnezeu care va sustine si va intareste iubirea sincera.
Deci mult curaj, luati sotia de mana si incepeti prin a-i arata acest forum, mesajul dumneavoastra sincer si apoi gasiti un preot duhovnic.
Dumnezeu sa va ajute si sa va binecuvanteze.
|
sotia mea nu cred ca mai vrea sa comunice cu mine chiar as vrea sa fac ce spuneti dvs. dar nu reusesc i-as arata cu drag acest forum dar nu am cum cred in curand nu voi mai putea vorbi nici pe forum daca nu mai am acces la calculator. am plans si plang si acum. nu cred ca ajuta la ceva sunt din ce ince mai disperat. sotia mera nu mai crede in lacrimile mele fie ele si sincere. pentru ca am mai plans la greselile grave din trecut si m-a iertat. e adevarat ca nu am fost niciodata la un psiholog. au intervenit pentru noi si altii in trecut de aceea spun ca nu mai exista chiar nici o sansa pentru mine. daca ati sti cat imi doresc sa am ocazia sa-i demonstrez ceva bun. dar as mai fi eu oare in stare? vreau, dar oare mai pot?