Da, Maria, ne lipseste credinta. Dar credinta nu o primim dintr-odata noi oamenii de rand. Pacate avem toti din belsug, dar ne lipseste hotararea de a ne sfinti. Preferam o viata la adapost si atunci si schimbarea produsa in noi e facuta cu incetinitorul. Cand ceea ce stim ca e bine se va suprapune cu faptele noastre, vom asista la o accelerare a transformarilor din noi. Cadem prea des la micile examene pe care ar trebui sa le trecem cu brio, caci nu ne lipseste cunoastere. Ma refer la atata cunoastere de cata avem nevoie pentru a ne indrepta din pacatele noastre.

Daca o luam pe Sf. Maria egipteanca (exemplu la intamplare), din clipa in care a realizat ce pacatre avea, le-a spovedit cu scarba de ele, s-a retras si a dus o viata de sfanta in pustie, de se ridica un metru de la pamant in rugaciune.
Viata sfintilor trebuie sa fie exemplu pentru noi.

Le cunoastem, dar cand e vorba sa schimbam prin fapta ceva din atitudinea noastra, in loc de actiune, gasim scuze ca sa nu facem acest lucru. Iubim prea mult necesitatile trupului nostru ca sa mai avem timp de necesitatile sufletului. Facem prea mult pentru noi si prea putin pentru altul.
Poate daca am impleti in faptele noastre de zi cu zi cele pe care le stim ca ne sunt utile mantuirii, am pune un inceput bun.
De unde stiu asta? In primul rand de la mine...