am o cunostinta care imi povestea despre "trairea" ei la strana. Imi spunea ca la inceput, simtea o bucurie imensa cand participa la slujba dand raspunsurile, simtea cum slujea impreuna cu parintele, sfanta si dumnezeiasca liturghie. Alteori se imprastia foarte repede, sau pur si simplu dadea raspunsurile automat fiind mai mult atenta la vocea sa sa nu greseasca (adesea slujea cu episcop). uneori se bucura, se folosea, alteori nu. Atunci duhovnicul i-a spus nu mai canta, azi stai in strana dar incerca sa simti bucuria slujbei. Atunci a inteles ea. ca exista o bucurie mai mare , o bucurie tainica care vine din inima, o bucurie care te incinge ca un foc. iti opreste inima. Spunea prietena mea ca, de multe ori, departa mana stanga de corp pt ca avea senzatia ca trupul e prea mic si inima prea mare...e o bucurie pe care eu nu am simti-o niciodata dar daca ea exsita stiu ca se poate simti si cantand dar si "traind" slujba. Nu poti spune ca te deranjeaza sau nu corul, depinde de starea de spirit a fiecaruia, e bine sa cantam dar cred ca cel mai bine este sa incercam sa participam si cu INIMA nu numai cu vocea. Cred ca scopul prezentei noastre la Liturghie este sa ne silim inima sa simta...
jenica