Moartea prin ardere e una din cele mai nenorocite. Copiii aia au venit pe lume doar ca sa cunoasca niste chinuri groaznice si ca apoi sa moara. Fara a se putea opune, fara sa fi putut striga "mama" sau "tata", fara sa fi inteles de fapt ce inseamna sa traiesti.
Si cica Dumnezeu e bun, numai lapte, miere si milostenie. Cica daca nu gasim explictie logica in astfel de situatii, e de vina mintea noastra limitata.
Pai daca suntem prea mici sa intelegem cum functioneaza milostenia divina, inseamna ca suntem prea mici sa intelegem cum functioneaza divinitatea in sine. Nu stim de fapt absolut nimic.
Cum mai putem spune ca Dumnezeu e bun, cand noi nu intelegem aceste concepte? De ce n-ar fi mai usor sa spunem ca Dumnezeu pur si simplu "este", fara a fi bun sau rau, si sa ne lasam in voia lui ca tot suntem niste pigmei afoni. Ce-o fi, o fi.
Mi se pare ipocrizie sa spunem tot timpul ca Dumnezeu e bun, iar cand apar astfel de cazuri sa spunem in continuare ca e bun, dar de data asta bunatatea lui ne eludeaza. Poate ca Dumnezeu ne eludeaza cu totul, dragi forumisti.
__________________
Quidquid latine dictum sit, altum sonatur.
User vechi: hmiron.
User si mai vechi: scrabble.
Last edited by horatiu.miron; 18.08.2010 at 23:25:58.
|