Daca nu o intelegi pe deplin, e evident ca sunt parti pe care nu le intelegi. Atunci, de unde pana unde te zoresti sa rationezi ca e "bun si drept", daca nu il intelegi?
Il numesc realism, nu pesimism. Ciudat, toti cunoscutii mei se mira de cat de optimist pot sa fiu
A, da, gandirea deziderativa nu e un argument.
Te rog, nu mai fa presupuneri despre ce stiu si ce nu. Nu de alta, dar de multe ori cand intru in discutii cu crestini, nu stiu cum se face, dar stiu mai multe despre religia lor decat ei. Nu e nimic rau in a suferi pana la moarte, dar cauza pentru care o faci va fi intotdeauna subiect de discutie. Sa o faci pentru zeul din VT mi se pare prostie curata.
Merita sa iti irosesti viata in frica si supunere pentru ceva care va veni "dupa"? Avand in vedere ca poate ai ghinion si dai ochii cu Allah? Sau de Zeus? Sau Thor? Sau cu ceainicul lui Russell?
Evident, nu stii judecata lui Dumnezeu, dar crezi ca respectivii copii isi vor lua rasplata. Stiu, deci nu stiu. Exemplu tipic de gandire religioasa.
Te rog sa mergi la aripa de oncologie a oricarui spital care iti e in apropiere, si spune treaba asta unor parinti al caror copil tocmai moare, ca sa nu ajunga depravat sau criminal. Si mai explica-le de ce un zeu iubitor, omniscient si omnipotent e atat de impotent incat in afara de cancer si moarte in chinuri, nu are alta modalitate de "curatare" a genetic pool-ului. Fa asta fata in fata cu niste oameni implicati direct, nu pe un forum, si dupa aia uitat-te in oglinda si spune-ti tie insati ca si crezi ceea ce spui. Eventual dupa ce ai vazut cativa copii din aia pe viu. Nu de alta, dar eu am facut-o, si crede-ma, nu prea aveam chef de vorbit. Nici macar de unul singur.
Daca chestia scrisa de tine ar fi un argument, de ce nu a hotarat zeul tau ca respectivii sa moara de un atac de cord la 2 ani? De ce cancer? De ce atata suferinta, pentru ei si cei din jur?
In spatele acestor "daca" pe care ii arunci in discutie, sperand sa tina loc de argument, se afla 0 (zero) dovezi. Da, si prin dovezi ma refer la chestiile observabile empiric. Nu de alta, dar daca e sa decid sa imi traiesc viata cu capul plecat, in frica, in fata unei entitati invizibile, care a suficient de puternica incat sa creeze universul, dar suficient de meschina in cat sa o intereseze cu cine, cum, si in ce zile fac sex, as prefera sa o fac ca rezultat al unei decizii luate in urma dovezilor, nu in urma greselilor de logica care imi intuneca gandirea.
Perfect. Ii asteptam pe crestinii traitori cu solutii palpabile de imbunatatire a conditiei umane in viata asta, nu aia de dupa. Crestinismul a avut monopol total asupra societatii, filosofiei si stiintei timp de 1000 de ani. Arhisuficient pentru a veni cu ceva rezultate. Inca le astept. Repet, rezultate observabile, nu din alea care tin de viata de apoi, de care toata lumea vorbeste, dar nu s-a intors nimeni sa ne zica cum e. Preferabil cu poze.
Asa, si? Parintele Cleopa de unde stie? Unde sunt dovezile, observabile de noi toti? Afirmatia de mai sus e doar un apel la autoritate, perfect ilogic.