[TINERI PENTRU ROMANIA]

"DRAGOSTEA DE PATRIE

Cel mai frumos şi cel mai moral dintre sentimentele omului, e dragostea de Patrie. Dacă acest sentiment n-ar exista, oamenii s-ar îngrămădi în zonele temperate lăsând restul planetei pustiu. Nu e greu să ne imaginăm ce nenorociri ar rezulta din asta. Pentru a le evita Dumnezeu ne-a ataşat, afectiv şi fizic, de locurile noastre de baştină. Cu cât pământul unei ţări e mai sărac, cu cât clima e mai aspră, cu cât corupţia şi persecuţiile sunt mai mari în acea ţară, cu atât locuitorii ei o iubesc mai mult. În mod ciudat şi sublim săracul ţine mai mult la cocioaba lui decât bogatul la palatele sale. Suntem precum copacii, trebuie să ne păstrăm rădăcinile în pământul natal: nu putem trăi, nu putem prospera dacă ne strămutăm.
Cine e mai fericit ca eschimosul în pustiul lui îngheţat? Ce înseamnă pentru el florile de la noi, confortul nostru? El nu se simte bine decât în mijlocul gheţurilor lui.
Ataşându-ne astfel de Patrie Dumnezeu ne dă mii de motive de a o iubi. Arabul nu-şi uită deşertul arzător, adăpătoarea cămilelor şi mai ales calul, tovarăşul său credincios. Negrul îşi aminteşte mereu de coliba lui, de palmierul care se înalţă lângă ea şi de poteca animalelor şerpuind prin savană.
Nici o virtute, nici un talent nu sunt posibile fără dragostea de Patrie. În război această pasiune face minuni, în literatură ea i-a dat pe Homer şi pe Virgiliu.
Întrebaţi ce ne face să ne simţim legaţi de pământul Ţării ne-ar fi greu să răspundem. E poate zâmbetul mamei, e poate amintirea prietinilor din copilărie, a primei iubiri, câinii lătrând noaptea în sat, cuibul de rândunică de sub streaşina casei părinteşti, turla bisericii răsărind deasupra copacilor." - Mihail Gh. Bujor (Ghebu)