Citat:
În prealabil postat de anamaria.petre
"Daca eu merg pe strada si vad o casa in flacari in care ard 3 copii, as sparge geamurile cu mana goala sau as intra cu masina prin perete ca sa-i salvez. Dumnezeu, care -fiind omniscient- stia inca dinainte de a crea lumea ca tragedia asta se va intampla, cum a putut sa treaca nepasator pe langa suferinta groaznica a acestor copii ? A stiut si a acceptat situatia. Uite o analogie: in dreptul penal as fi condamnata 100% daca as vedea asa ceva, as putea interveni (dumnezeu e omnipotent), dar nu as face nimic. Ca atare, afirm ca eu sunt mai morala decat un astfel de dumnezeu al tau." Cum sa ii raspund ?
|
Nu trebuie sa vedem in Dumnezeu un super-erou, asemenea lui Superman care, salva batranii pe trecerea de pietoni sau mai stiu din ce pericol iminent. Lucrarea Sa fundamentala de salvare nu se refera la aceste pericole pentru care vina apartine, intr-un final, tot factorului uman. Dumnezeu a salvat omenirea asa cum niciunul dintre oameni nu ar fi putut sa o faca, mantuind-o prin jertfa de pe Cruce. Este gresit sa credem ca Dumnezeu este nepasator fata de suferinta lumii. De altfel, El insusi si-a asumat suferinta pana la moarte.
Oare, ce a simtit Maica Domnului vazandu-si Fiul pe Cruce? Cantarile bisericesti spun "inima ta, sabia a patruns-o". La fel simtim si noi, atunci cand participam la suferinta semenilor nostri. Insa aceasta, nu trebuie sa nasca in noi revolta. Parintii Bisericii ne spun ca indiferent cate probleme intampinam in viata aceasta, sa credem in Dumnezeu pana la sfarsit. Asumarea suferintei in Hristos, poate este lucrul cel mai greu de realizat in viata aceasta, dar sa nu uitam, ca este mantuitoare.