[mariamargareta]

248. "Sfântul Ilie" a venit deja, la Pucioasa! (II)

“Noua Evanghelie” de la Pucioasa este menită să fie propovăduită prin Internet peste tot pământul, cu iuţeala fulgerului care răsare de la răsărit până la apus. Duhul lui "Ilie" şi cu duhul poporului pucios de la Noul Ierusalim se vor îngemăna tainic, ca să vestească venirea “Fiului Omului” de la Pucioasa:

“ Iar tu, Ierusalime român, binecuvintează Evanghelia venirii Mele peste pământ, căci cei ce binevestesc vor avea plată de prooroci. Mergi, Ierusalime, iar mersul tău, care binevesteşte cea de a doua venire a Mea şi împărăţia Mea cu tine, să meargă ca fulgerul care iese de la răsărit şi se arată până la apus, precum este scris de venirea Fiului Omului cu putere şi cu slavă multă, cu cuvântul Lui de peste tine, Ierusalime român, Ierusalime nou, popor de fii credincioşi Scripturilor venirii Mele. Proorocul Ilie este cu duhul tău, Israele român, copil al făgăduinţei făcute de Mine peste Avraam. Duhul tău să fie în duhul lui, precum duhul lui este în Duhul Meu, ca să vestim venirea Fiului Omului, venirea Mea şi masa Mea cu tine pe pământ, şi vom serba praznicul cincizecimii coborârii cuvântului Meu, praznicul slavei Mele şi al Duhului Sfânt, Care este în Tatăl şi în Mine şi în tine, Ierusalime nou.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 2.08.2003)

Pucioşii pretind deci că Ziua Venirii Domnului a venit “ca un fulger care fulgerează”. Ea este dovedită de însuşi “cuvântul Lui care curge din Noul Ierusalim”, iar îngerul fulgerului venirii Lui este “Sfântul Ilie” Înaintemergătorul de la Pucioasa:

“S-a scris în cer şi pe pământ această zi, ziua sărbătorii marelui prooroc Ilie, pe care l-am luat la cer cu car şi cu cai de foc ca să-l păstrez pe el pentru ziua venirii Mele care este ca fulgerul. Am făcut din el îngerul fulgerului venirii Mele, înaintemergătorul slavei cuvântului Meu care vine cu norii şi care este ca tunetul, care fulgerează mai întâi, de la răsărit până la apus, şi apoi se aude glasul lui. Mă port cu el de la marginile cerurilor până la celelalte margini şi Mă vestesc în ziua aceasta peste tot pământul. Amin. Să audă şi să vadă popoarele şi să se înveselească şi să creadă venirea Mea, înveselindu-se de ea, şi să ia ele din râul vieţii, care se dă în dar celui ce însetează după venirea Mea, după cuvântul Meu care curge din Noul Ierusalim. Amin.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 2.08.2003)

Pucioşii reamintesc cu această ocazie că “împărăţia cerurilor” a fost instaurată la Pucioasa şi mai devreme. Cronicile lor spun că anul 2003, despre care vorbim acum, era “anul doisprezece de la începutul împărăţiei cerurilor pe pământ, pe pământul român, ţara Noului Ierusalim”. Cu ocazia aceasta se dezleagă şi dilema avută mai înainte cu privire la ţara cea aleasă pentru venirea Domnului: ea se numeşte “ţara Noului Ierusalim” şi este localizată pe “pământul român” (aici se poate interpreta, dacă e vorba doar de teritoriul actual al României, sau pucioşii au ambiţii ceva mai mari, de la Nistru pân’la Tisa… inclusiv Cadrilaterul, desigur, şi neapărat Valea Timocului şi Banatul Sârbesc).

Concluzia clară? Împărăţia cerurilor pe pământ a început fix în anul 1991, la Pucioasa, dar nu prea i s-a făcut publicitate până în anul 2003, când pucioşii au reuşit în fine să-şi deschidă primul lor site oficial pe Internet. De-aia nu prea au dat năvală cei interesaţi, din lipsă de informare adecvată. Nu-i vorbă, că de-atunci şi până azi au mai trecut vreo şapte anişori şi cam tot degeaba… lumea nu prea se înghesuie. Interes scăzut, ce mai! Se vede că sunt vremuri de criză, nici “Împărăţia cerurilor de la Pucioasa” nu prea are clienţi dornici de investiţii profitabile în lumea de Apoi. Se mai prooroceşte că va începe o perioadă de mare veselie, dar proorocia asta nu prea s-a împlinit (deoarece, ca efect imediat de la dezertarea masivă a unor adepţi şi contribuabili de frunte din “raiul pucios”, peste capetele liderii pucioşi s-a aşternut disperarea adâncă şi dorinţa încrâncenată de răzbunare):

“Îngerii venirii Mele, însoţiţi de Mihail arhanghelul şi de marele prooroc Ilie, scriu în cer şi pe pământ ziua a doua a lunii august, anul doisprezece de la începutul împărăţiei cerurilor pe pământ, pe pământul român, ţara Noului Ierusalim. Aceasta este ziua pe care Domnul a făcut-o să Se veselească întru ea cu cei iubiţi ai Săi pe pământ. Amin. Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, începutul şi sfârşitul…” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 2.08.2003)

După afirmaţiile pucioşilor, “Dumnezeul” lor nu coboară singur în Cuvânt peste oameni, ci însoţit de sfetnicul lui, “proorocul Ilie”, care lucrează cu duhul peste pământ, strigându-i pe toţi în ziua sărbătorii lui (20 iulie pe stil nou, 2 august pe stil vechi), sărbătoarea de chemare a oamenilor la “Dumnezeul” Pucioasei:

“E sărbătoare de sfinţi, şi am cu Mine pe proorocul Meu Ilie, iar el are cu el râvna cea pentru venirea Mea cu sfinţii pe pământ după două mii de ani de la slăvita Mea arătare de la Tatăl, Om şi Dumnezeu desăvârşit între oameni, strigându-i cu dor spre slava vieţii Mele, pe care am voit şi voiesc s-o dau omului, de viaţă şi de mântuire a lui din stricăciunea la care el trage de şapte mii de ani. Duhul Sfânt este gura Mea, şi L-am pus pe El în gura proorocilor Mei din toate vremile, şi l-am strigat pe om din moarte la viaţă, că n-am altă lucrare [...] E sărbătoare de chemare a omului spre Mine. E duhul proorocului Ilie peste pământ, [...]” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 2.08.2005)

În anul 2003 se manifesta un optimism imprudent, o invitaţie lipsită de acoperire la bucurie generalizată în cer şi pe pământ (cităm): “Aceasta este ziua pe care Domnul a făcut-o să Se veselească întru ea”. Bucuria împărtăşită lui “Ilie” de către “Domnul” în “Împărăţia cerurilor de la Pucioasa” s-a dovedit a fi scurtă, căci s-a transformat repede în suspin:

“Sunt azi cu proorocul Ilie în suspinul Meu cu care cobor pe pământ. Mă însoţesc sfinţii în coborârea Mea, căci hrana lor este cuvântul Meu, şi mult au aşteptat ei masa Mea de cuvânt, statul lor la masă cu Mine pe pământ, căci pământul este aşternutul cerului şi nu altceva este locul celor din cer…” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 2-8-2006)

Liderii pucioşi n-au suportat aşadar cu nobleţe, sau măcar cu stoicism, înfrângerea grea adusă de “dezertorii de la Pucioasa”. Nici “Ilie” nu le-a fost de prea mare folos, nici noua “Evanghelie” ticluită de ei, nici publicitatea sau spamurile lansate pe Internet, nici inaugurarea cu mare fast a “Împărăţiei cerurilor de la Pucioasa”. Toate aceste scamatorii s-au dovedit a fi neputincioase în faţa Adevărului, care i-a trezit la realitate până şi pe acei adepţi care erau de zeci de ani înlănţuiţi în somnul cel greu al înşelăciunii “proorocilor” pucioşi. Iar adevărul i-a făcut, în sfârşit, liberi.

Dar mai sunt şi alte oi care stau cu grumazul plecat sub jugul pucioşesc, care încă nu s-au lămurit de înşelăciune. Şi pe acelea va trebui să le aducă Adevărul la libertate, şi le va aduce.