Asa gandesc si eu, Andrei. Dar mintea si inima mea este "rece" in acest moment. Constiinta a fost anesteziata si tace..sau, poate tace acum ca sa ma poata mustra in viitor..nu mai stiu.
A pleca (in cazul nostru fara ajutor si fara sa cunosti pe nimeni) este egal cu o aruncare in gol. Nu stiu ce vom face stiu insa ca am obosit foarte tare..
Stapana sa ne miluiasca sa luam decizia buna pentru mantuirea noastra. Altceva nu-mi doresc nici nu mi-am dorit vreodata.. ma voi lasa in grija Ei si a duhovnicului. Alta cale nu exista.

Ionel, as vrea sa vad cum te-ai descurca tu daca ti s-ar cere sa te sacrifici concret pentru tara asta. Vorbe, sfaturi, jigniri si hule.. lumea-i plina...dar cui folosesc? Daca tu indemini 'din iubire" sa ramanem in tara..de ce nu simt iubirea ta?
O fi constiinta mea de vina sau vorbele sunt seci si goale?

""Nu trebuie sa-ti duci lupta crestineasca cu predici si contestatii, ci cu o adevarata iubire ascunsa. Cand contestam, ceilalti reactioneaza. Cand ii iubim sunt miscati si-i castigam. Cand iubim, credem ca noi le oferim ceva celorlalti pe cand, in realitate, intai ne oferim noua insine. Iubirea cere sacrificii. Sa sacrificam cu umilinta ceva de-al nostru, care in realitate este al lui Dumnezeu."
Parintele Porfirie