DE M-A PRINDE VREUN DOR
de Nicolae Mătcaș
De m-a prinde vreun dor de-al cocorilor zbor,
Îmbrăcat ca ascetu-n tărsînă,
Îmi voi pune-n boccea o baladă și-un nai
Să m-aline în limba română.
Lângă mare de-o fi să mă fure-ntr-o zi
Din genunile apei vreo zînă,
Pizmuiți-mă, frați, ori destinu-mi deplîngeți
În duioasa mea limbă română.
Cînd s-a da la hotare bătălia cea mare
Și-oi sta scut pentru-a Țării țărînă,
Voi urați-mi să vin nu pe scut, ci cu scutul
Și doinind tot în limba română.
De va fi să-mi trădez al strămoșilor crez,
Nici o urmă de-a mea nu rămînă:
Ochii dați-i la corbi, leșul dați-l la cîini,
Blestemați-mă-n limba română.
Iar de fi-va să cad lîngă cetini de brad
În vreo luptă cu lifta păgînă,
Prohodiți-mă, frați, după legea lui Crist,
Cu-Aleluia în limba română.
|