Undeva-n Arabia
Pe-acea vreme, un om traia,
Iov anume, preacinstit,
Drept, cum nu s-a pomenit.
El avea vreo sapte fii,
Fete trei, si bogatii:
Mii camile, mii de oi,
Sute de perechi de boi,
Si asini nenumarati
Si-o multime de argati!
Pentru bunatatea sa,
Pentru-a sale averi ... era
Omul cel mai pretuit
Din intregul Rasarit.
Dar satana il lovise,
Nimicindu-i tot ce-avea
Si-apoi l-a-ncercat cu-aceasta
Boala ingrozitor de grea ...
Iata, Iov e omul care
Zace pe gunoi lepros,
El era bogat odata
Si-un om foarte credincios!
Domnu-ngaduise-aceasta
Ca Iov, dreptul Sau curat,
In acest fel, greu sa fie
Chinuit si incercat;
Ca s-arate ce credinta
Are Iov cel rabdator,
- Dar l-a izbavit din toate
Dumnezeu, biruitor ...
==================
Peste cel bun vine uneori si greu,
Astfel ne-ncearca Domnul Dumnezeu
Spre a vedea rabdarea celui credincios,
- El atunci sa rabde, privind la Hristos!
==================
Mancat de viermi si de puroaie
De mari dureri insulitat
Si-n vant si-n soare, pe gunoaie
Statut-a Iov crucificat.
Si cum stia ca n-are vina,
Un gand il mistuia mereu:
- "De ce-n urgia Sa divina
Ma bate oare Dumnezeu?
De ce dureri cu prisosinta,
Imi da pe umeri ca sa duc?
Si-mi da atata suferinta,
Ca-n mine toate se usuc?
Ca m-am ferit de nedreptate
Si n-am facut nimica rau!
De ce asa de greu ma bate,
De parca-s fi dusmanul Sau?
Si iata, sunt atati pe lume,
Ce fac atatea rautati;
Ce nici nu stiu durerea cum e
Si huzuresc in bunatati!
De ce pe ei nicicum nu-i bate?
De ce nicicand nu dau de greu?
E-aceasta oare o dreptate?
Nu-i vede oare Dumnezeu?
Si chiar pe ei daca se lasa
Cumva vreodata vreun necaz,
De asta lor nici nu le pasa
Si nici nu fac de asta caz!
Pe mine insa ma priveste
Si chiar de sunt neprihanit,
Mania Lui ma asupreste
Si cu dureri sunt rasplatit!
Si nu I-am fost nicicand departe,
Ci-am mers mereu pe urma Lui!
De ce de haru-I ma desparte?
De ce-s supus doar chinului?
Si nici sa mor El nu ma lasa,
Caci iata, gata-s ca sa mor,
Dar strans ma tine ca-ntr-o plasa,
Sa fiu de rasul tuturor! ..."
Si cand asemenea cuvinte
Il amarasc si-l fac ursuz,
Un glas strain el parca simte,
Ca-i suna tainic in auz:
- "De ce M-acuzi de nedreptate?
De ce spui ca Eu sunt nedrept?
Cunosti a lumii taine toate?
Te crezi atoateintelept?
Ai fost cand lumea am zidit-o?
Erai cand timpul l-am facut?
Din zare lumea ai privit-o
Cand se rotea la inceput?
Si stii, precum ca o cununa
Pe om in lume l-am creat?
Cand toata-a lui faptura buna
Era cu raze-ncununat?
Ca har i-am dat si i-am dat minte
Si libertate Eu i-am dat,
Si i-am atras luare aminte
Ca sa nu cada in pacat!
Dar el porunca n-a-nteles-o,
Caci sarpelui i-a fost supus
Si-a lui ispita a ales-o,
Si-n lume raul l-a adus!
Ca este-n lume suferinta
Si sunt dureri de negrait?
E raul ce le da fiinta,
De om in lume-ngaduit!
De-aceea este suferinta
Si toti se nasc spre-a suferi,
Si n-are nimenea putinta
Ca de dureri, a se feri!
Si chiar din Cer de-ar fi sa vina
Si-n rand cu oamenii ar sta,
Un sol curat si fara vina,
Si el durerea ar gusta!
Caci celui rau orice durere
Trezire-i este din pacat,
Iar celui bun e priveghere,
Ca el sa stea mereu curat!
De-accea tu, Iov, suspinul
Primeste-l ca un dar nespus,
Caci marea ta durere, chinul
Sunt insemnate-n Ceruri, sus!"
================
Iata, Iov cel plin de lepra
Este-acum iar sanatos,
Mai bogat decat inainte
Si cu chip mai luminos.
Dumnezeu i-a dat mai multa
Cinste si mai multe averi,
Fiindca a avut rabdare
Si credinta, prin dureri.
Domnul l-a iubit pe dreptul
Iov cel bun si rabdator
Si, dac-a trecut necazul,
I-a dat mare ajutor!
Astfel Dumnezeu ne-ncearca
Cateodata si pe noi,
Iar daca rabdam necazul
Mult mai mult ne da apoi ...
================
Nu carti-n necazuri, rabda-le crezand, caci o sa-ti ajute Dumnezeu curand ...
Dreptul care rabda, e din toate scos, plin de bucurie, cum a fost Hristos.
|