[Traditie1]

Există două Românii, așa cum există două Biserici: una luptătoare și una triumfătoare. România triumfătoare sunt toți oamenii buni care s-au străduit de-a lungul veacului pentru această țară; România triumfătoare este o realitate veșnică, fiindcă dreptatea, binele este nemuritor.

România luptătoare suntem noi cei ce trăim în prezent. Poate vom ajunge foarte puțini, covârșiți de oamenii care distrug această țară și de minoritari dornici să-și însușească ce nu le aparține, dar asta nu înseamnă că lupta noastră e fără folos. În final, răul oricum va fi învins așa că ceea ce trebuie să facem noi e să ne împlinim datoria față de țară și de Dumnezeu, față de oamenii buni din acest popor care au trăit și încă mai trăiesc pe aceste meleaguri.

A fugi din calea greutăților arată pe de o parte dorința meschină de confort personal, pe de altă parte lipsa perspectivei parusice, lipsa credinței în veșnicie și în victoria binelui.


Din alt punct de vedere, nu cred că cineva care-și părăsește țara își poate găsi pacea necesară unei vieți spirituale. Sunt convins că-și poate găsi o pace a confortului lumesc, caracterizată de adormirea conștiinței și odihnă trupească, dar pentru cel ce vrea să-și curețe sufletul prin rugăciune și pocăință este necesar să trăiască pe pământul în care s-a născut.