[ory]

Unde sa te duci, Jenica ? ! In chilia sufletului tau, de acolo nu te poate izgoni nimeni, din visul si speranta ca frumosul si autenticul poate salaslui mai cu precadere acolo, decat in mijlocul unor ziduri stapanite de oameni.
Mergi la biserica resemnata de faptul ca ea insasi inseamna credinta si Dumnezeu, nu si atitudinea preotului care gandeste intr-un fel sau altul, dupa cum il duce mintea si caracterul.
Oameni sunt peste tot, doar oameni, fie ei cu straie stralucitoare sau jerpelite, fie ei cu crucea in mana sau nu, suntem doar oameni iar strigatul nostru de ajutor nu este auzit decat de constiinta si de adevaratul Dumnezeu care se afla in fiecare zambet neinteresant, pierdut parca fara rost.
Pe mine nu m-au dezamagit niciodata zidurile bisericii, nici preotii ei, ci doar niste oameni care au simtit si au lucrat ca atare, cu frumusete si egoism in aceiasi masura, confundandu-le adesea intr-un amalgam de cuvinte pioase.
Imi amintesc de Patriarhul nostru cu cata ipocrizie a luat cuvantul fata de durerea si pasul fratelui sau amarat caruia ii luase si bucatica lui neinsemnata de pamant, asternand-o peste altele hectare pe care le detine si nu le mai stie la numar si peste mormanul de bani cu care este inconjurat : " fratele meu este posedat de duhul invidiei si asta este pacat ! "
Incredibil ! Absolut incredibil ! Nici nu vreau sa ma gandesc cum disting astfel de oameni intunericul de lumina, fiindca este no comment !, pentru neputinta noastra omeneasca si atat de trecatoare.