Povesteau ca intr-o zi, avva Ioan a venit la adunarea de la Sketis si, auzind pe cativa frati certandu-se, s-a intors la chilia lui, s-a rotit de trei ori in jurul ei si abia dupa aceea a intrat. Cativa frati l-au vazut si, uimiti de purtarea lui, s-au dus sa-l intrebe. El le raspunde: "Aveam urechile pline de cearta. Asadar, am dat cateva ocoluri, ca sa mi le curat si sa intru in chilie cu mintea linistita."

Odata, statea la Sketis si fratii se adunasera roata imprejur si-l intrebau despre gandurile lor. Un batran ii zice: "Ioane, parc-ai fi o tarfa care se impopotoneaza, ca sa-si faca mai multi ibovnici". Avva Ioan l-a imbratisat si i-a raspuns: "Adevarat graiesti, parinte". Apoi, unul din ucenici il intreaba: "Avva, oare nu te-ai tulburat deloc in sinea ta?". El zice: "Nu, cum sunt pe dinafara asa sunt si pe dinauntru".

Tot el a devenit arzator in Duh. Cineva a intrat si i-a laudat lucrul (impletea funie). El a tacut. Celalalt iarasi a incercat sa-l faca sa vorbeasca. El iar a tacut. A treia oara ii zice oaspetelui: "De cand ai intrat aici l-ai gonit pe Dumnezeu de la mine".