Citat:
În prealabil postat de dorinastoica14
Am putea să privim la bunăsatrea mănăstirilor.Fiecare viețuitor are o singură cameră,toți mânâncă la aceiași masă(uneori mai hrănesc și pe cei care îi vizitează),toată lumea muncește,produce cele necesare traiului prinosul este vândut,și nu se risipește nimic.
De ce acolo se poate și în societate nu?
Statul nu le dă aproape nimic și majoritatea mănăstirilor sunt prospere.
|
Adica multi dintre romani nu-l mai primesc pe Dumnezeu, nu in inimi, ci nici macar in casele lor !