Citat:
În prealabil postat de I.Calin
La un moment dat, explicațiile privind originea existenței universului, a materiei, cad inevitabil în abstract. Și e adevărat că abstractul nu se poate modela cu legile fizicii.
Și ce facem atunci nu mai acceptăm explicații fiindcă fizica devine neputincioasă? (Vezi momentul Planck al Big Bang-ului). Înainte de momentul 10 la puterea -43, oamenii de știință își recunosc neputința, nu se mai știe nimic de ceea ce a fost, totul este fapt interpretabil ca, de altfel, și până la acel moment, abstractul se împletește cu concretul (nimic nu a fost demonstrat faptic ci doar teoretic) și au fost voci care să admită ȘTIINȚIFIC că universul a apărut din nimic! Care este însăși explicația creștină cu privire la apariția universului, existenței în general.
|
Stiinta noastra este inca "tanara". Desi mi se pare ilogic sa ajungi la concluzii pentru ca fiecare lucru nu are o explicatie stiintifica. Va veni si timpul cand se va descoperi cum s-a nascut universul.
Citat:
|
2. Creația = existență, non-creație = non-existență, existența este bună (pentru că mi s-a spus în Geneza), iar răul, în consecință, este atributul non-existenței, deci absență a binelui și pe bună dreptate avem regula "întunericul este absența luminii".
|
Mah, totusi (pt voi crestini) Satana, incarnarea ralului, exista deci rationamentul tau cade.