În prealabil postat de Pr.Gheorghe
Pacatul stramosesc nu este o gena pe care o mostenim cu conditia ca ea sa existe la cel din care ne nastem trupeste. El este, ca esenta, un fapt cu efect strict in plan spiritual. Astfel,, faptul ce de la Adam si Eva au trecut mii de generatii a permis ca, trupeste, diferentele intre noi si ei sa fie foarte mari. Unii i-au spus evolutie, altii involutie, cert este ca sunt diferente. As putea forta putin (bazandu-ma si pe faptul ca in societatea actuala gradele de rudenie cu efect legislativ si social nu se intind la nesfarsit in tot arborele genealogic al persoanei, nici pe verticala nici pe orizontala) si as spune ca Adam si Eva poate nici nu mai sunt rude cu noi, cei de azi, sunt "prea de demult". Totusi relatia dintre Protoparintii nostri si noi este una activa, cu efecte vizibile si constante in fiecare moment. Elementul care produce aceasta este acea alegere pe care ei au facut-o atunci si din cauza careia noi primim la nastere o "eticheta", independent de vointa noastra sau de starea parintilor nostri, dar nu in plan trupesc ci in plan spiritual. In plan trupesc se resimt urmarile dereglarii spirituale. Botezul are (si) puterea de a reechilibra in plan spiritual persoana, prin crearea unei noi matrice, identica cu cea initiala mai putin pacatul stramosesc. Aceasta noua matrice este pregatita sa refaca legatura cu creatorul, spre un singur ideal: revenirea la Tatal, prin Fiul si cu lucrarea Sfantului Duh, adica Mantuirea, reasezarea in Rai.
Teologic exista mult mai multe argumente ce sunt necesare pentru o expunere de idei cat mai solida pe acest subiect. Plec de la gandul ca aici, pe forum, nu facem teologie (mai ales la nivel universitar). Explicatia mea, in lumina teologica poate fi intoarsa pe multe fete, adica poate deveni prilej de discutii multe. Un singur lucru trebuie, aici, retinut: omul este fiinta duala, trup si suflet. Omul trupesc (cel in care partea trupeasca este predominanta) nu poate "vedea" corect si total lucrarea duhovniceasca; in aceasta stare, de om trupesc, se cere multa credinta sau macar dorinta curata de a deveni duhovnicesc. Pentru omul duhovnicesc nimic nu mai este ascuns: Duhul il invata toate, pe caile pe care El le stie!
Pacatele mostenite de copiii, indiferent de varsta copiilor, provin dintr-o relatie intima si unica: relatia parinte-copil. Nu exista un sablon referitor la transmiterea unui pacat intr-un
anumit caz; este doar o situatie intima, particulara, care nu seamana cu nici o alta. Asta ne si asigura individualitatea intr-un grup, tot ceea ce mostenim si dobandim!
|