[ALEXANDRU ANASTASIU]

In aceasta perioada grea din viata bisericilor ortodoxe din estul Transilvaniei, singurul sprijin ziditor a venit din partea Episcopului Clujului, Nicolae Colan, nascut in Araci, personalitate marcanta a neamului românesc, prezentata intr-o monumentala monografie de catre pr. prof. dr. Alexandru Moraru. Dupa alungarea preotilor din majoritatea parohiilor si trecerea credinciosilor la confesiunile maghiare, Vlădica Nicolae Colan a trimis primii preoti in zona (hirotoniti din randul invatatorilor), a urmarit permanent evolutia din tinuturile natale, intervenind - atat cat se putea - pentru a usura existenta celor ramasi si supusi la numeroase presiuni. S-a reusit astfel ca in acei ani vitregi sa fie finalizate lucrarile de constructie ale bisericii ortodoxe din Zabala (sfantul locas a fost sfintit de Episcopul Colan in vara anului 1943) si sa se tina treaza speranta in biruinta românesca. Preotii trimisi de Episcopul Nicolae Colan al Clujului, la cererea putinilor credinciosi, au avut o situatie foarte grea, fiind suspectati si urmariti tot timpul. Pentru parohiile din protopopiatul Sfantu Gheorghe, care nu au facut parte din teritoriul cedat, intre anii 1940-1945 a functionat un protopopiat cu sediul la Prejmer.
La terminarea razboiului si eliberarea Ardealului ocupat, preotii s-au intors la parohiile lor, dar si-au gasit bisericile aproape goale, deoarece multi dintre credinciosii refugiati nu s-au mai intors, iar din cei trecuti cu forta la româno-catolici si reformati, putini au mai revenit la ortodoxie. Disparitia numeroaselor comunitati românesti din Covasna si Harghita, inceputa si realizata in anii 1940-1944, a fost desavarsita sub masca ateismului comunist de autoritatile laice maghiare locale, care, in conditiile concrete din zona, a insemnat in primul rand lupta impotriva ortodoxiei.
Odata cu redobandirea libertatii religioase, dupa decembrie 1989, românii ortodocsi din estul Transilvaniei au avut de indurat suferinte care le aminteau de anii 1940-1944. Pentru ca mai multi preoti ortodocsi au protestat in legatura cu nerespectarea drepturilor credinciosilor români, in urma actiunilor separatiste din invatamant, cultura, administratie si economie, acestia au fost apostrofati, insultati, amenintati, unii dintre ei fiind obligati sa plece in alte judete. O serie de biserici si case parohiale au fost profanate sau li s-au spart geamurile. In orasul Vlahita, preotul Dumitru Apostol, impreuna cu familia, a fost amenintat in timpul noptii de concetateni secui - din localitate, inarmati cu topoare, fiind nevoit sa paraseasca parohia si sa se stabileasca la Bilbor. In Odorheiu Secuiesc, preotul Nicolae Calugar a fost amenintat in mai multe randuri, i s-au spart geamurile de la biserica si de la casa parohiala, preotul fiind pazit zi si noapte de militari.
In Cristuru Secuiesc, preotul Ioan Toba a fost amenintat in nenumarate randuri cu moartea, fiind acuzat ca face parte din asociatia "Vatra Româneasca", iar in final obligat sa plece din localitate. In Praid, preotul Eugen Micu si familia a fost atacat in locuinta de un grup de agresori inarmati cu topoare si bate, cerandu-li-se sa paraseasca localitatea, de unde a si plecat in zilele urmatoare. In Gheorghieni, preotul Traian Panzaru cu sotia si cei cinci copii au fost amenintati si huiduiti de peste 20.000 de demonstranti secui si maghiari care, atunci cand au trecut prin fata casei parohiale, au aruncat cu diferite obiecte, spargandu-i geamurile. Pentru ca nu mai putea locui intr-un asemenea climat de intoleranta, preotul s-a mutat in judetul Cluj. In orasul Baraolt au fost sparte geamurile bisericii ortodoxe (locasul a fost profanat chiar si in interior); in urma umilintelor si hartuielilor la care a fost supus, preotul Ciprian Manea a fost nevoit sa plece din judetul Covasna. In orasul Targu Secuiesc, actiunile antiromânesti incepute in ziua de Craciun (1989) au continuat pana in mai 1990, culminand cu amenintarile cu moartea adresate preotului Ioan Bercu, caruia i s-a dat chiar ultimatumul de parasire a localitatii (ulterior, preotul respectiv s-a mutat in comuna Zabala). Au mai fost amenintati si insultati si preotii ortodocsi din Ciceu, Imper, Fagetel, Borsec s.a. In urma evenimentelor petrecute la Targu Mures, in martie 1990, protopopii Dumitru Gherman din Miercurea-Ciuc si Aurel Suciu din Sfantu Gheorghe au fost nevoiti sa paraseasca localitatile in care pastoreau si sa se stabileasca in Reghin, respectiv Brasov.
[Vedeţi că deşi e la modă ecumenismul, zelotismul eretic duce, şi în zilele noastre dedicate păcii, la ură şi terorism. Nu în mahomedanism ci tocmai în falsul creştinism european. A se vedea deci că boală este erezia de orice fel şi sub orice mască]
Datorita actiunilor antiromânesti si amenintarilor la care au fost supusi preotii ortodocsi, existau, in vara anului 1990, 14 parohii ortodoxe vacante numai in judetul Covasna. Oficialitatile locale din judetele Covasna si Harghita nu au luat nici o atitudine fata de actele mentionate, plecarea preotilor ortodocsi din diferite localitati fiind considerata, in mod tacit, "normala". Aceeasi atitudine au manifestat-o autoritatile mentionate si fata de starea grava in care se gaseau bisericile, cimitirele si casele parohale ortodoxe din cele doua judete.
Acolo unde cercetarea a permis, au fost mentionati epitropii, cantaretii bisericesti, alti gospodari fruntasi care au contribuit la prosperitatea comunitatilor. "Volume intregi s-ar putea scrie despre zidul de foc al dragostei de lege si de neam al batranilor nostri, dintre care se desprind figurile senine si blande ale unor epitropi, cantareti si consilieri parohiali", spunea protopopul Aurel Nistor. Impletindu-si propria lor viata cu viata poporului in mijlocul caruia isi indeplineau misiunea lor mantuitoare, preotii români, desi constituiau "parafulgerul in care loveau faradelegile", au contribuit in multe cazuri, in mod hotarator, la insasi existenta comunitatilor românesti ca obsti distincte.
Lista preotilor martiri cuprinde nume precum: preotul Toma din Zagon, care in 1797 se afla in temnita ... "impreuna cu popa Dumitru din Arcus, fiind cu fiarele pe picioare pentru credinta noastra"; pr. Iacob Popovici din Poian, "asasinat de oameni necunoscuti" la 1847; pr. I. Coman din Sita Buzaului, condamnat la moarte prin spanzuratoare in 1916 in Ungaria (eliberat impreuna cu ceilalti preoti din zona aflati in detentie la Sopron, decedat dupa cateva zile la varsta de 46 de ani, ieromonahul Dionisie Sova, staretul manastirii Fagetel, spanzurat in anul 1946.
O categorie importanta de lideri locali, adevarati "luptatori pentru supravietuirea românilor din curbura interioara a Carpatilor a constituit-o protopopii din zona, precum Petru Pop, Ioan Petric, Spiridon si Constantin Dimian, Dumitru Coltofeanu, Aurel Nistor, Ioan Moga, Ioan Rafiroiu, Ioan Visoli, Ioan Urzica, Petru Dobrean, Elie Campeanu si multi altii. Majoritatea dintre ei au avut de suferit, deoarece metoda "de a marginaliza, de a inlatura chiar, elemente ferme de curaj, active, care potentau opozitia româneasca era bine gandita, intens aplicata si adesa dadea roade".
Din cartea Teroarea_horthysto-fascista dăm cuprinsul şi capitolul III. Vă rog să citiţi măcar introducerea (cu bold îngroşată) care arată la ce boli duce erezia:
„Cuprins:
Capitolul I – DICTATUL FASCIST DE LA VIENA DIN AUGUST 1940 – UN
ATENTAT ODIOS IMPOTRIVA INDEPENDENTEI SI SUVERANITATII
NATIONALE, A INTEGRITATII HOTARELOR ROMANIEI – PAG. 2
Capitolul II - MECANISMUL POLITIC ŞI DE STAT PRIN CARE S-A
INSTAURAT ŞI EXERCITAT REGIMUL DE TEROARE HORTHYSTA
IN TERITORIUL DE NORD- VEST AL ROMÂNIEI – PAG. 40
Capitolul III - MALTRATĂRI ŞI CRIME COMISE DE TRUPELE ŞI
ORGANIZAŢIILE TERORISTE HORTHYSTE PE TERITORIUL COTROPIT DIN
NORD- VESTUL ROMÂNIEI – PAG. 50
Capitolul IV - EXPULZĂRILE, DISLOCĂRILE ÎN MASA ALE POPULAŢIEI
ROMANEŞTI. ÎMPIEDICAREA PARTICIPĂRII ROMÂNILOR LA VIAŢA
POLITICA – PAG. 79
Capitolul V - DEPOSEDAREA DE BUNURILE MATERIALE ŞI ALTE FORME DE
ASUPRIRE ECONOMICĂ A ROMÂNILOR ŞI A CELORLALTE NAŢIONALITĂŢI
OPRIMATE – PAG. 109
Capitolul VI - LAGĂRELE DE INTERNARE, TABERELE ŞI DETAŞAMENTELE
DE MUNCA FORŢATĂ, DEPORTĂRILE — MIJLOACE DE OPRIMARE ŞI
ELIMINARE A POPULAŢIEI ROMÂNEŞTI ŞI A CELORLALTE POPULAŢII
ASUPRITE – PAG. 118
Capitolul VIII - POLITICA CERCURILOR CONDUCĂTOARE DIN UNGARIA
HORTHYSTĂ DE DEZNAŢIONALIZARE ŞI MAGHIARIZARE A ROMANILOR
DIN NORD- VESTUL ROMÂNIEI – PAG. 134
Capitolul IX - ÎNĂSPRIREA TERORII HORTHYSTO- HITLERISTE ÎN NORDESTUL
TRANSILVANIEI ÎN PERIOADA 19 MARTIE—25 OCTOMBRIE 1944 –
PAG. 165
[…]
Va urma cu:
Capitolul III - MALTRATĂRI ŞI CRIME COMISE DE TRUPELE ŞI ORGANIZAŢIILE TERORISTE HORTHYSTE PE TERITORIUL COTROPIT DIN NORD- VESTUL ROMÂNIEI