"Liberul albitru" sau "vointa libera" sunt actiuni ce se bazeaza (sunt definite) pe posibilitatea noastra de a alege si de aceeea ele nu au rost decat aici, unde are loc fapta, buna sau rea.
Pana la Judecata Finala se pot produce schimbari in starea celor ce sunt deja plecati, dar nu prin propria lor alegere, ci prin alegerile pe care le fac membri Bisericii ce inca sunt in viata (rugaciune, fapta buna). Chiar si aceste schimbari nu cred ca trebuiesc privite ca schimbari totale, esentiale, pentru ca ele vor tine cont de Dreptatea lui Dumnezeu si astfel se vor baza, intr-o mare masura, pe un "potential" deja existent.
Spre exemplu, daca la judecata la moartea persoanei, faptele sale sunt concludente spre osindirea acesteia, asa va fi. Dar faptele acestuia nu s-au incheiat in totalitate, pentru ca persoana respectiva este raspunzatoare si pentru toate urmarile faptelor ei (vezi greutatea pacatului ispitirii care este asa greu si pentru ca urmalile lui, in lant, pot ajunge peste generatii si pot afecta multime de oameni). Conform logicii dreptatii de abia la Judecata Finala, cand toata fapta va inceta, se va putea "trage linie" in mod corect. Atunci toti vor invia si vor fi judecati! Intre cele doua momente, judecata personala si cea universala, ramane un timp in care, pe de o parte faptele facute (si bune si rele) se scurg in mod continuu sub forma urmarilor lor (si astfel poate fi inteleasa acea miscare de care pomenea fratia ta), iar pe de alta parte membri Bisericii, din dragoste si grija pentru cei plecati deja pot cere de la Dumnezeu mila pentru sufletul lor, iar El va gasi modalitatea de a implini aceste rugaciuni, daca doreste. Asta poate fi (dar nu numai, intelepciunea si mila Lui sunt infinite) prin intreruperea lantului urmarilor unor fapte rele din timpul vietii astfel incat sufletul sa nu acumuleze, inca, greutate. Diavolul nu se va bucura si va face apel la dreptate acuzand tocmai lipsa de vointa a celui care beneficiaza de mila, insa li se va opune de ingeri rugaciunea Bisericii.

Este un mod simplu (chiar simplist) de a intelege. Nu este de impus unuia sau altuia. Nu este teologie, ci mai mult "logica duhovniceasca". Pe forum nu ai loc de altceva; personal cred ca o astfel de problema necesita, pentru a fi inteleasa, mult studiu (studiu adevarat, nu Google) si/sau multa traire in Duh si Adevar.

Pe de alta parte, chiar daca mandria noastra nu vrea sa ne lase sa recunoastem, sunt multe lucruri nedescoperite omului sau doar partial descoperite, nefiindu-i trebuincioase pentru mantuire, dar pe care omul le cauta cu inversunare. Poate si asta este unul dintre ele.