Să ne amintim că Evanghelia a pătruns mai întâi în inimile celor mai puțin instruiți. Șapte dintre cei 12 apostoli au fost pescari. Ei abia știau să-și scrie numele pe nisip. Petru, pentru a-și scrie Epistolele sale, se slujește de mâna cuiva care știa să scrie. Primii convertiți erau oameni simpli, iar Isus a a avut cel mai mult a se lupta cu arhiereii și cărturarii, cu cei care "știau Legea pe de rost", deși asta le folosea prea puțin și au sfârșit prin a-L omorî cu Cartea în mână.
Pe urmă, trebuie să facem distincție între inteligență și înțelepciune. Mai întâi, inteligența nu este strict corelată cu anii de studiu sistematic. Vedem adesea oameni cu diplome grele care suferă de o inexplicabilă prostie, încât ne întrebăm cum de a fost cu putință să obțină acele diplome. Pe urmă, chiar dacă cineva este în același timp un spirit inteligent și un om cu școală multă, nu înseamnă că este și un înțelept. Cel mai inteligent rege pe care l-a avut România a fost și cel mai neînțelept. La nimic nu i-a folosit mintea lui scăpărătoare, nici lui și nici țării pe care a guvernat-o.
Este, desigur, foarte posibil ca cineva să fie atât inteligent, cât și instruit și foarte credincios. Primul exemplu cunoscut este Sf Pavel. Dar nu e deloc lucru ușor. Numai înțeleptul poate asta, fiindcă, la urma urmei, a fi înțelept aceasta este: să îți dai seama că de nimica nu ești în stare fără Dumnezeu și că fără El nici înțelept nu te poți numi.
Amintindu-ne de Vechiul Testament, să ne amintim și de cel mai înțelept dintre regii pământului, cel care a înălțat Domnului Templul și de la care ne-au rămas frumoase scrieri, așa cum este și Cântarea Cântărilor. Pentru credincioșia lui, Dumnezeu l-a întrebat ce fel de dar ar vrea să-i dea, iar el a cerut darul înțelepciunii. Și l-a primit în mod supraabundent. Dar, mai bine ar fi cerut darul tăriei în credință, căci să ne amintim că, mai spre sfârșitul vieții lui, darul înțelepciunii slăbind, i-a slăbit și credința. Jertfind la idoli, s-a nenorocit și pe el, și statul pe care îl conducea.
|