Īn prealabil postat de Nicole_Alma
Eu locuiesc in Norvegia si intr-adevar impozitele sunt direct proportionale cu venitul si majoritatea oamenilor traiesc decent, nu se lafaie in cine stie ce lux, dar au o casa si o masina obisnuite. Intr-adevar sunt si unii care au alte prioritati in viata si isi cumpara masini si ambarcatiuni de lux, dar acestia sunt f putini si in general fac rate la banci, doar f putini sunt f f bogati. Aici statul te ajuta f mult cand faci un credit la banca, scazandu-ti din impozit. Daca s-ar face si in Romania asa, ar fi minunat, dar din pacate statul Roman nu stie decat sa ia, nu stie si ajute sau incurajeze cetateanul.
Referitor la saracie va voi spune o intamplare adevarata din familia mea. Dupa revolutie bunicii mei (care locuiau la oras de 30 de ani) s-au reintors la tara pt a-si lua pamantul ca multi altii. Aveau mai multe hectare si se rugau de oameni sa munceasca. Erau f multi oameni amarati cu copii care preferau sa bea din alocatia copiilor si sa cerseasca decat sa munceasca.
Bunica mea i-a ajutat f mult, sperand sa-i reabiliteze (ea era o persoana, f altruista, Dumnezeu s-o ierte!) dandu-le mancare pt copii (si pt ei), mergand la ei acasa sa le arate cum sa planteze anumite legume (aveau gradinile parloaga), cununandu-i si botezandu-le copii (de pomana, bineinteles), incercand sa-i apropie de Dumnezeu. Dupa ce si-a facut mai multi fini s-a ales cu si mai multi cersetori la poarta, le dadea cat putea si ea pt ca ii era mila de copii, dar daca ii chema pe parinti la munca, nu veneau, zicea ca e prea grea munca la camp. Ciudat nu? Daca veneau la munca, cereau f multi bani + 3 mese/zi si munceau f prost, trebuia ca ai mei sa faca in urma lor. (profitau ca nu aveau concurenta). Primaria le daduse si lor cate 1 hectar, dar si acela era parloaga, bineinteles. Ei asteptau sa le cada din cer si intre timp se multumeau cu alocatia copiilor, din care de multe ori isi cumparau bautura.
Eu ii ajutam cat puteam (pe mine m-au crescut bunicii) si nu-mi venea sa cred ca acei oameni sunt atat de puturosi. Au hotarat bunicii nu le mai dea nimic, pt ca ii incurajeaza sa fie lenesi, dar bineinteles ca nu se indurau de copilasii care nu aveau nicio vina.
Eu am tras o concluzie f dureroasa atunci: sunt saraci pt ca sunt lenesi! Cel putin in acest caz.
Nu spun ca toti saracii sunt lenesi, Doamne fereste, stiu oameni care muncesc din greu pt cativa banuti si ii dramuiesc pt nevoile lor si ale copiilor, si nu se vaita ca sunt saraci, ci isi poarta crucea cu demnitate si incearca sa iasa din impas rugandu-se si luptand ca ai lor copii sa faca o scoala mai buna si sa ajunga cineva.
|