Citat:
În prealabil postat de Bast-et
Imi pare rau ca ganditi asa despre noi, desi a nu avea un Dumnezeu care sa comandeze ce sa faci nu inseamna ca-mi permit sa omor, un ateu este in grad sa ucida la fel ca un crestin. Doar ca crestinul poate avea iertarea de la prietenul sau din ceruri.
|
Doamne ferește, nu l-aș crede niciodată pe un ateu, doar fiindcă este ateu, capabil de crimă. (Profesorul meu de filosofie din liceu, un om remarcabil, a fost ateu și-l respect și astăzi.) Dar nici creștinii adevărați nu ucid. Nimeni nu va ucide pentru că are garanția iertării. Nu poți fi creștin și să dorești moartea cuiva. Nici măcar răzbunarea nu trebuie să fie proprie creștinului („A Mea este răzbunarea și răsplătirea când se va poticni piciorul lor; că aproape este ziua pieirii lor și curând vor veni cele gătite pentru ei.”(Deuteronom, XXXII, 35)
Iubirea, însă, pe care o văd eu și pe care o vezi dumneata sunt distincte, folosim aceiași termeni, dar cu referire la două realități diferite.
Iubirea lui Dumnezeu nu se limitează la cadrul strict uman. Iubirea lui Dumnezeu depășește limitele impuse de condiția umană pentru că ea ne învață să-i iubim și pe cei care nu sunt ca noi, adică nu sunt creștini.
Citat:
În prealabil postat de Bast-et
Nu cred ca fericirea este influentata de catre religie
|
Depinde de ce înțelegem prin fericire. Faptul că eu îi consider pe atei nefericiți are motivația pe care am expus-o parțial mai sus: îndoieli, incertitudini etc.
Citat:
În prealabil postat de Bast-et
Desi mie mi se pare destul de dificil sa fi fericit in aceasta lume unde predomina salbaticia, criminalitatea, suferinta si durerea.
|
Într-adevăr, e o mare provocare, chiar și pentru un creștin, știut fiind că unii, pretinși creștini, cultivă
salbaticia, criminalitatea, suferinta si durerea. Pentru creștinul adevărat, nădejdea mântuirii îl face să treacă mai ușor peste necazurile vieții.