Dovada ca limbajul bisericesc este un element viu, dinamic, este faptul ca in biserici nu auzim citindu-se, Sfanta Evanghelie din Biblia lui Serban Cantacuzino, sau Psalmii, din Psaltirea Scheiana etc. Limbajul bisericesc a fost adus intre timp, in cea mai mare parte, la nivelul limbii romane contemporane. Raman desigur unele cuvinte si unele expresii specifice.
Inlocuirea acestora - daca va avea loc - va trebui sa se faca insa cu mare bagare de seama. De exemplu, cuvantul "taina" nu poate fi redat la fel de fidel prin unul din sinonimele "mister" sau "sacrament". Si sunt multe alte exemple.
In ceea ce ne priveste, bine ar fi sa nu ne impotmolim in astfel de lucruri secundare, de datoria lingvistilor si a ierarhilor Bisericii, riscand sa pierdem esentialul. Sa cautam spre frumusetea aparte a acestui limbaj si, mai ales, spre viata pe care cartile de cult o poarta in ele, la care suntem chemati sa fim partasi, viata in Hristos.
|