Citat:
În prealabil postat de sfantatreime
In mesaju acesta parca ai afirmat,nu?
|
Da, ma citez singura: "
Relatia trupeasca nu este doar spre procreere ci spre adancirea iubirii celor doi, daruirea de sine reciproca si jertfelnica, dupa modelul iubirii dintre Hristos si Biserica.
Deci nu sexualitatea este pacatoasa (cum sugerezi tu), ci dorintele noastre, cautarea placerii.. a face din placere un idol in cadrul casniciei.
"Celalalt" nu-mi este dat pt a satisface dorinte primare (sau mai rafinate, tot aia..), ci sotul/sotia este o persoana creata dupa chipul lui Hristos. Iar prin iubire, devotament, fidelitate.. il slavesc chiar pe Cel care l-a creat pe sot(sotie).
(tinta finala a casniciei este mantuirea sotilor. Nu procrearea, nici iubirea de dragul iubirii, indiferent de cat de "elevata" ar fi aceasta. Iubirea in sine este un concept fara continut in lipsa lui Dumnezeu.)
Cred ca daca vezi in permanenta casnicia ca o imagine a unirii dintre Hristos si Biserica si ca o cale de ridicare a noastra catre Dumnezeu, astfel de ganduri (gen: ma ispiteste femeia - mi se pare un gand penibil pt un crestin, mai ales unul insurat!) de desfranare, ferire de copii, cautare a placerii, afirmare a senzualitatii etc.. nu au cum sa apara. Cel putin asa cred eu in momentul acesta. "
Nu afirm ca relatia trupeasca este jertfa. Am spus ca daruirea de sine este jertfelnica. Este o diferenta. (Si oricum ideea nu-mi apartine ci am citit-o in diverse locuri).
A sustine ca unirea trupeasca este doar pt. nastere de prunci este un reductionism grotesc, cred eu.
Unirea trupeasca binecuvantata este expresia iubirii celor doi soti, este devenirea unui singur trup, iar efectul firesc este nastere de prunci (ferirea de prunci este o deturnare egoista a actului sexual, este un pacat prin care omul se impotriveste vointei lui Dumnezeu).
Si da, unirea trupeasca contribuie la cresterea comuniunii sotilor. Iar apoi nasterea de copii si cresterea lor adancesc si mai mult legatura dintre soti si se "vindeca" de egoism.
"Si in casnicie (bineinteles, la alt nivel si in alt fel), datorita credintei reciproce si a iubirii reciproce, doi oameni depasesc orice dezbinare si devin o singura fiinta, o singura personalitate in doua persoane. Cei doi se raporteaza unul la celalalt ca la ceva sfant si preschimba toate relatiile lor, inclusiv cele trupesti, intr-o taina, in ceva care se inalta mai presus de pamant si se ridica la vesnicie." (
Mitropolitul Antonie de Suroj)
Nu stiu de ce unele persoane necasatorite isi imagineaza ca o casnicie inseamna multe raporturi sexuale sau casatoria ar fi o justificare/perdea a concupiscentei. Nici pe departe!
In primul rand, a fi casatorit inseamna multe indatoriri. Cam tot ce faci, mai ales ca parinte, faci pentru ceilalti (sot, copii). Cu adevarat, a fi mama sau tata este o scoala in care inveti sa renunti la dorintele tale in favoarea celorlalti. Si inveti si sa iubesti, cred eu. Intai pe cei din jur, apoi pe ceilalti.
Si uneori chiar si raporturile intime intra tot in categoria obligatiilor, mai ales daca sotul necredincios asteapta rabdator sa se termine postul, si chiar se ofera sa ajute la spalatul vaselor ca sa ai timp si pt el.. Ce propui, domnule sfantatreime, sa-i spun sotului: relatiile trupesti sunt pacat si "calareala"? Eu cred ca asta ar fi pacat: sa-mi arog eu o "sfintenie" imaginara si sa-mi umilesc sotul fara motiv.
(PS: si abstinenta mi se pare o optiune buna dar doar in anumite conditii. Dar depinde de mintea cu care o faci! Daca este fara voia sotului/sotiei sau daca este din motive gresite (- de ex. daca te scarbesti de relatii conjugale care au fost curatate prin Taina Cununiei), abstinenta nu va aduce nici o crestere duhovniceasca, ci numai mandrie, probleme si puzderie de ispite, cred eu)
(PS2: Imi cer iertare ca te-am enervat. Ma astepta o zi grea cand am postat, nu prea aveam rabdare)