Continuare
Dupa semnarea unirii cu Roma, toate promisiunile catolicilor de a usura existenta credinciosilor noii Biserici unite si de a avea reprezentare politica, s-au prabusit. În plus, în documentul de unire semnat de preotii ortodocsi la 7 octombrie 1698 se stipula ca rominii apartinind Bisericii Unite cu Roma îsi vor pastra neatinse sarbatorile, calendarul si Liturghia lor. Ei trebuiau doar sa faca ascultare de papa. Noua Biserica Unita cu Roma a obtinut unele drepturi prin edictele date de împaratul Leopold în februarie 1699 si martie 1701. Dar nici unul din aceste privilegii obtinute pe hirtie nu s-a transpus în practica. Drepturile promise s-au dovedit minciuni grosolane care au generat mai tirziu tensiuni sociale si multa varsare de singe pe tot parcursul secolului al XVIII-lea. Astfel, interesul prea mare manifestat de catre ierarhie si cler pentru avantaje materiale si drepturi sociale, primind fata de pastrarea credintei, a condus la apostazie, cum de atitea ori s-a întimplat în istorie. Slujbele bisericesti ale unitilor au devenit pas cu pas din ce în ce mai asemanatoare cu cele ale romano-catolicilor. S-a aratat astfel înca o data ca puritatea credintei si apararea ei sunt mult mai importante decit obtinerea unor avantaje lumesti, fiind ele chiar si drepturi sociale si politice. În Transilvania, uniatismul a adus numai ura, singe si dezbinare între cei care au ramas fideli credintei stramosesti si cei care au aderat la biserica unita. Mai mult, chiar ierarhii uniti n-au fost întotdeauna ascultati de catre Roma; sa ne amintim doar de cazul ierarhului unit Inochentie Micu Klein care a murit în mizerie si dispret în Italia, cersind drepturile sociale mult-promise pentru noua biserica unita.
În 1761, generalul armatei austriece imperiale, Adolf von Bukow, a distrus cu tunurile în Ardeal - fiind trimis în misiune de împarateasa Maria Tereza - peste 140 manastiri si biserici ortodoxe care refuzau sa renunte la Ortodoxie.
Iata citeva doar din metodele "crestine" folosite de catolici pentru a-si extinde dominatia geografica pe orizontala. Ca sa nu mai vorbim de nenumarate alte exemple asemanatoare gasite în istoria altor natii: cruciadele singeroase care au culminat cu caderea Constantinopolului sub cruciati în 1204 si slabirea iremediabila a puterii militare a Bizantului confruntat cu amenintarea turceasca - în aceasta cruciada, a IV-a, armatele apusene au profanat si distrus biserici si catedrale, au jefuit si înstrainat odoare si multe sfinte moaste din locasurile sfinte ale Constantinopolului. Alt fapt s-a petrecut în istoria Georgiei Evului Mediu: în secolul XIII, regina Rusudan a Georgiei a cerut ajutor din Occident contra invaziei mongole. Ea a scris chiar si papei din Roma cerind un minim ajutor militar. Si care a fost raspunsul papei? Papa a trimis reginei un ajutor imediat: cinci misionari romano-catolici.
Apare însa imediat si întrebarea fireasca: cum se mai pot declara romano-catolicii prietenii si fratii Ortodoxiei, cind ei si acum încurajeaza si-si întaresc prozelitismul în tarile ortodoxe ale Europei rasaritene? Sa ne amintim doar Colegiile din Roma deschise pentru greci sau pentru romini, cu scopul declarat „sa constituie pepiniere pentru viitorii apostoli ai acestor popoare” . Se gasesc de asemenea în Roma si alte institute facute pentru a sustine o intensa propaganda catolica în rindul popoarelor din Orient: „Institutum Pontificium Orientale” (din 1917), „Institutul Biblic Pontifical” (pentru promovarea uniatismului prin studii si publicatii). Din 1921 functioneaza la Roma un institut special pentru rusi, numit „Russicum”, si în 1937 la Roma s-a desfasurat primul „Congres International pentru Orientul Crestin”. Aggiornamento în teologia romano-catolica.
În vremurile de azi, atitudinile ierarhilor si teologilor romano-catolici devin din ce în ce mai scandaloase. Astfel, într-un articol aparut în „The Washington Post”, vineri, 25 Octombrie 1996, pagina A1-A14, Academia Stiintifica Pontificala dadea publicitatii un document oficial privind tema principala a acelei întilniri: originile si evolutia vietii pe pamint! Mentionam ca raportul anual al acestei Academii reuneste savanti renumiti din întreaga lume, catolici sau nu, multi dintre ei laureati ai Premiilor Nobel. Si iata declaratia apartinind papei Ioan Paul al II-lea, declaratie publicata în numarul mai sus amintit din „The Washington Post”:
„Astazi, mai mult decit acum 50 de ani, cunostintele stiintei moderne ne fac sa concluzionam ca teoria evolutionista este mai mult decit o ipoteza… Rezultatele cercetarilor stiintifice, nu rationate sau induse, ci întreprinse separat de savanti, constituie ele însele un argument major în favoarea acestei teorii.” David Beyers, directorul executiv al Comitetului pentru Stiinta si Valori Umane din cadrul Conferintei Episcopilor Catolici, a spus cu aceasta ocazie: „Acesta este un pas important: Biserica si-a schimbat opiniile. Ieri, Biserica spunea ca esti liber sa accepti evolutia sau orice forma de creationism. Astazi Biserica declara ca vom accepta evolutia care, în orice caz, exista, de facto. Cine se mai îndoieste astazi în Biserica Romano-Catolica asupra evolutiei? Eu cred ca nimeni.”
|