[vsovivi]

Văd că prea mult vă plângeţi şi vă miorlăiţi ca nişte păgâni, ca nişte eretici, ca nişte sectanţi, ca nişte draci băgaţi în munci de diavol şi nu ca nişte creştini, aşa că hai să vă spun o poveste ADEVĂRATĂ:

Era odată o grădină frumoasă şi avea în ea sădiţi doi pomi în mijlocul ei:

Unul făcea roade frumoase: bani, aur, maşini, case, grădini, turme de animale, magazine, ospeţe, case de distracţii, de plăceri, piscine, jocuri, gLume poante ironii batjocuri, arme şi răzbubunări, ceasuri atomice, haine de diferite mode, arte, băuturi tari şi siropoase, ţigări din tot soiul de foi, ceaiuri, cafele, poze cu goliciuni, filme de acţiune şi justiţiari, înţeţelepciuni false, teorii celebre, pileosofii, scene, teatre, tragedii, păcăleli, şi avea multe fructe tot aşa frumoase şi atrăgîtoare că toate toate semănau cu viţei de aur, cu purceluşi de diamant, cu oi şi capre de argint, cu găini de aramă, şi toate toate se înmulţeau cât ai clipi, şi se întindeau mereu pe tot pământul şi creşteau tot mai înalt, până la nori exact ca un Chiparos falnic şi măreţ... plin de semeţie şi mîndrie aleasă...

Celălalt făcea numai cîteva roade sărace şi uscate şi erau şi urâte la vedere: post negru, sărăcie lucie, rugăciune tăinuită şi necunoscută, milostenie absolută, răbdare şi mulţumire fără oprire, Lui Dumnezeu... şi era mic pomul ăsta şi creştea doar dacă toată ziua de dimineaţă până seară te ocupai numai de el căci altfel se ofilea din tristeţe...


Şi ce credeţi voi că a ales omul rău necredincios ca să mănânce?

Şi au mîâncat şi iată cum au ajuns toţi sărmanii pomi: cipuiţi.

Deci Calea este azi mai sărac în toate decât ieri şi mâine mai sărac în toate decât azi şi să rogi să crească Domnul în tine ceea ce vrea El şi nu ce vrea gLumia rea şi păcătoasă cu arhicoanele ei gLumiail şi GriJuil mari socototitartori.

Simplitatea înseamnă frăţieTATeA, păzindu-te de mamonea şi tatonea minciunii adică de mamona omIdee, că doar ştiţi voi pentru ce vă încântă cu atâta ''îndreptăţire'' avocăţelaşaşul diavolului... ca să fi ''fericit!''... Aici este înţeţelepciuciunea, prozelit ascunsă şi ispitititoareoare... Să nu semnaţi, să nu intraţi şi să nu-i credeţi! E fiul aristocraţiei şi fărădelegilor ce se crede cu privilegi, se crede maiceva ca oricine... că cică a auzit zvon că păcatele lui nu se mai pun ci doar ale altuia se vor lua în seamă... el cică are voie... să nu-l credeţi căci nici o iotă din lege nu va trece până nu se vor împlini toate... adică până la sfârşit, căci toate trec dar Cuvântul lui Dumnezeu rămâne.

Deci nu lărgiţi gaura de la ac pentru ca să vă treacă viaţa!
Şi nu strecuraţi ţânţari în timp ce înghiţiţi camila sfoara aia groasă... căci mai lesne este camilei să intre în Împărăţie decât unui bogat...

Na că iar v-am spus-o vouă ca să o fac eu... adică nu eu ci Dumnezeu căci numai la Dumnezeu îi este cu putinţă ca să ne mântuim.