[Fani71]

În prealabil postat de Marius22

Saracia si bogatia nu sunt aspecte care privesc doar viata trupeasca. Privesc deopotriva si viata duhovniceasca. In doua privinte trebuie sa luam seama: in ce anume consta averea noastra (daca punem cu precadere pret pe lucruri materiale sau spirituale), si locul unde ne agonisim "comoara" (pe pamant sau in cer).

Totodata, Mantuitorul ne spune sa dam si Cezarului cele ce-i apartin. Cu alte cuvinte, atat cat traim in lume, sa lucram pentru a dobandi cele materiale, astfel incat sa ne putem indeplini responsabilitatile familiale, sociale etc.

Cred ca suntem deasupra saraciei sau bogatiei materiale, numai atunci cand suntem constienti de faptul ca sufletul nostru, si, implicit al fiecarui om este nepretuit, si actionam in consecinta, adica cu grija si noblete. Ce masuri de protectie se iau cu diamantul cel mai de pret, din lume, pentru a nu fi pierdut sau vatamat? O sumedenie. Cu atat mai mult, ar trebui sa purtam de grija sufletelor noastre care sunt fara de pret.

Asta este postarea la care ma refeream. Asta este si parerea mea.