Citat:
În prealabil postat de Marius22
Dovada ca limbajul bisericesc este un element viu, dinamic, este faptul ca in biserici nu auzim citindu-se, Sfanta Evanghelie din Biblia lui Serban Cantacuzino, sau Psalmii, din Psaltirea Scheiana etc. Limbajul bisericesc a fost adus intre timp, in cea mai mare parte, la nivelul limbii romane contemporane. Raman desigur unele cuvinte si unele expresii specifice.
Inlocuirea acestora - daca va avea loc - va trebui sa se faca insa cu mare bagare de seama. De exemplu, cuvantul "taina" nu poate fi redat la fel de fidel prin unul din sinonimele "mister" sau "sacrament". Si sunt multe alte exemple.
In ceea ce ne priveste, bine ar fi sa nu ne impotmolim in astfel de lucruri secundare, de datoria lingvistilor si a ierarhilor Bisericii, riscand sa pierdem esentialul. Sa cautam spre frumusetea aparte a acestui limbaj si, mai ales, spre viata pe care cartile de cult o poarta in ele, la care suntem chemati sa fim partasi, viata in Hristos.
|
Da, de acord, dar cred ca este si o inpotmolire acum = o inpotmolire in vechi de dragul vechiului.
Si exista si aspectul pastoral. Nu numai preotii si traducatorii sunt responsabili, ci si, de ex. profesorii de religie prntre care ma numar, de asta ma preocupa atat de mult acest subiect. dar este adevarat ca nu predau in limba romana si numai romanilor. Dar am vazut la elevi de diverse natii ce dezastru se produce cand limba bisericeasca divorteaza (cu cele mai bune pretexte) de cea inteleasa si vorbita de oameni. Si nu as vrea ca asta sa se intample peste o vreme si in Romania.