Un factor important în continuarea procesului de romanizare a Daciei la constituitcreștinism ul. Un rol important în constituirea creștinismului l-a avut coloniștii și ostașii aduși în Moesia Inferior și Dacia Traiană, în deosebi cei originali din Kappadacia, Egipt și Iudeea. Creștinismul la români s-a produs chiar înainte de declararea creștinismului ca religie oficială după romani. Așa se și explică de ce cuvintele din terminologia religioasă sunt de origine latină: Dumnezeu, creștin, Rusalii, înger, cruce, altar, preot, cuminecare, rugăciune, Duminică, etc., apoi numele sfințiilor ce se dau în popor încă sunt latine (sânt = latin; sfânt = slavon; de la cuvântul sfete) Sânt-Ion, Sântă-Mărie, Sânt-Toader, Sân-Petru, Sân-Medru.
Creștinismul a devenit religie de stat în Imperiul Roman în secolul IV, împăratut – Constantin cel Mare, al cărui nume a fost dat bizanțului, capitala Imperiului Roman de Răsărit=Constantinopol. Legiferarea creștinismului s-a produs după “Edictul de la Milano” în 313, dat de Constantin cel Mare pentru întreaga împărăție romană.
Atât procesul de creștinare cât și procesul de formare a poporului nostru, au loc simultan. De aici facem afirmația pertinentă ce aparține numai poporului nostru și anume: “Noi ne-am născut creștini”, nu am fost ca alte popoare.
Românii au primit legea creștină în forma latină, adică ritul și limba predicării latinește, afirmație
susținută de marii istorici, precum Nicolae Iorga, Dimitria Onciul, Ioan Lupaș, Lucian Blaga, etc.
Pătrunderea slavilor în Dacia și în sudul Dunării a produs schimbări în această parte a Europei. Primul val al slavilor, se înscrie în secolul al VI –lea. Ei s-au așezat în peninsula Balcanică peste populația romanizată. O parte din ei au trecut în nordul Dunării unde densitatea populației romanizate este mai mare. Conviețuind cu eceste popoare autohtone, ei încep să se romanizeze, să primească multe cuvinte de la autohtoni în limba lor, proces ce se manifestă și invers. De la ei ne-au rămas multe denumiri de ape: Moldova, Bistrița, Milcov, Râmnic, Prahova, Ialomița, Dâmbovița, Târnavele, etc. sau denumiri de orașe: Craiova, târgoviște, Slatina, Slănic, Bistrița, etc.
|