ajutor primit de la Sfantul Nectarie
Ludus, 27 Septembrie 2010
As vrea sa va relatez si eu o intamplare din viata mea, cu ocazia vizitarii Manastirii Radu Voda din Bucuresti.
In vara anului 2008 am fost la Sfanta Manastire Radu Voda, pentru a ma inchina la moastele Sfantului Nectarie. Ceva in sufletul meu imi spune ca ar fi bine sa spus micile minuni prin care am trecut atunci. De ce acum, dupa doi ani, nu stiu nici eu, dar am simtit ca asa se cuvine.
Am pornit seara de acasa, din Ludus, pana la Targu Mures, de unde am luat trenul accelerat. Aveam o criza urita de discopatie si abia ma miscam. Am rezistat insa foarte usor pe toata perioada calatoriei. In tren, cand am mancat putin, era cat pe ce sa inghit un dinte pus provizoriu de stomatolog, dar l-am simtit imediat in gura. Banuiesc ca era foarte usor sa ma inec cu acesta. Am ajuns in Bucuresti si am luat metroul pana la statia Piata Unirii. Mai adaug aici ca acasa sotul meu a studiat harta orasului pentru a vedea pe unde trebuie sa o luam. A vazut ca trebuie sa trecem pe langa Dambovita, deci am luat-o inspre Curtea Veche si am ajuns la Biserica Sfantului Antonie cel Mare, pe care m-am bucurat foarte tare ca am vazut-o. Am iesit din sfanta biserica si am intrebat pe cineva pe strada cum putem ajunge la Radu Voda, iar cineva ne-a aratat in fata niste blocuri si ne-a spus ca dupa blocul cu reclama nu stiu care deasupra, sa mergem si ajungem acolo. Am mers pe jos foarte mult, si am luat-o in directie gresita. Am ajuns pe la Manasirea Sfanta Ecaterina, daca imi aduc bine aminte. Am mai vazut in drum cateva sfinte biserici, dar nici una nu era cea pe care o cautam. Ne-am tot invartit foarte mult, cred ca am umblat vreo doua ore. Ma dureau picoarele ingrozitor, eu nu sunt obisnuita sa merg pe jos foarte mult, deoarece fiind bolnava osobesc repede. Am ajuns in sfarsit la Manasirea Radu Voda, m-am inchinat la moastele Sfantului Nectarie, apoi am iesit si am urcat si dealul Patriarhiei pentru a vedea Catedrala Patriarhala, care atunci era in restaurare. Am urcat in tren, care a stat foarte mult in gara si am ajuns la Razboieni in ultimul moment pentru a prinde legatura spre casa. Cand am ajuns in Ludus, se vedeau niste nori foarte negri care anuntau o ploaie mare. Sotul meu a zis sa asteptam sa treaca, eu insa am zis sa mergem, poate ajungem inainte sa inceapa sa ploua. Am facut vreo 100 metri si a inceput potopul. Ne-am adapostit langa o casa, deoarece turna cu galeata si tuna si ne-am speriat sa nu patim ceva. Era foarte frig si ne-a udat pana la piele. In mod normal as fi facut o raceala zdravana dupa un astfel de caz. Am ajuns acasa cu niste bataturi urate in talpa, pentru care imi faceam probleme ca nu voi putea umbla cateva zile. Ne-am culcat, iar dimineata nu eram racita deloc, iar bataturile din talpa disparusera.
Eu consider ca toate acestea au fost minuni ale Sfantului Nectarie, pentru nevointa noastra de a ajunge la Sfintele sale moaste. Nu vreau sa cad in pacatul mandriei, dar sper ca Sfantul sa ma binecuvinteze pentru ca am relatat faptele. Fie ca Sfantul Nectarie sa ne ajute pe toti, in masura credintei si a dragostei cu care ne rugam.
|