[Radu32]

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

Radu32,

"Îngăduiţi-mi să răspund la postarea Dv. "lumini și umbre!" citându-l pe Nicolae Iorga:

"Apărarea trecătorilor noastre, în octombrie 1916, de soldaţi fără arme [corespunzătoare] (...) va rămâne una din faptele mari ale istoriei morale a omenirii. La Olt, la Jiu, la Câmpulung, la Predealul scăldat de sânge, în pădurile muntelui Bratocea, ca şi la pasurile Vrancei, Oituzului glorios, la toate drumurile din Carpaţii moldoveni, până la Dornele prinse de austrieci (...) s-au dat lupte de care cei mai mari dintre strămoşii noştri ar fi putut să se mândrească.
Aceia pe care comunicatele germane îi înfăţişau „apărând îndărătnic pământul patriei” trebuiră să facă loc pe încetul apăsării. Totuşi numai la Jiu, şi aceasta după nimicirea unei întregi divizii bavareze, (...) se putu răzbi; încleştarea în munţii acoperiţi cu zăpadă costă pe duşman multe pierderi, între care a unui general şi a unui prinţ dintr-o dinastie domnitoare (pe altul l-am înmormântat în Dobrogea)."

Marele, incontestabil, Erwin Rommel, în jurnalul său, încerca să îndulcească pilula.

Un an mai târziu, în 1917, pentru germani situaţia pe frontul românesc devene dramatică.

Conduşi de generalul Averescu şi luptând exemplar soldaţii noştri obţin în 25 iulie 1917, victoria de la Mărăşti.
Atunci Mackensen atacă cu unsprezece divizii la Mărăşeşti, dar pierzând jumătate din efective a trebuit să se recunoască învins. Deviza noastră „pe aici nu se trece” nu a fost o vorbă în vânt. Siretul a fost, cum spunea acelaşi Nicolae Iorga, „graniţa de netrecut a energiei româneşti”. Lupta de la Mărăşeşti a durat două săptămâni şi în timpul ei s-au remarcat generalii Cristescu şi Ieremia Grigorescu.

Cât de gravă a fost pentru germani situaţia pe frontul Siretului o atestă şi faptul că la faţa locului a trebuit să se deplaseze însuşi împăratul Wilhelm al II-lea.

Sub pretextul abordării "critice" a istoriei ni se distruge respectului de sine şi se încearcă adormirea conştiinţei noastre naţiopnale. De ce? e o întrbare la care vă rog să găsiţi Dv. un răspuns." - Mihail Gh. Bujor (Ghebu)

Mi se pare total gresita teza conform careia o critica sanatoasa nationalista, de tip legionar,ne-ar distruge respectul de sine !
Dimpotriva,ar pune degetul pe hibele ce necesita a fi corectate,si nu ascunse,intr-un demers curat de suprema barbatie si luciditate !

Care e parintele cel mai bun oare, cel care-i da copilului si luna de pe cer,transformandu-l intr-un razgaiat,sau cel care ultilizeaza cu discernamant nuiaua precum si recompensa ?

Sa nu ne fie frica deci, ca in istoria nationala sa utilizam si nuiaua, la fel cum un parinte din dragoste o face pentru a corecta deficientele copilului sau iubit !