[Traditie1]

În prealabil postat de Scotianul

Nationalitate nu prea era pe atunci(eventual cetatenie romana),din ce stiu,asa ca vorbim de popoare.In speta scitii.Cum poti demonstra ca Pavel se refera la cei din N Marii Negre si nu la cei din Dobrogea?nu se precizeaza.Se putea referi si la unii si la altii.Cum demonstram ca Apostolul Andrei nu a fost in ambele locuri?Poate lipsa unei distinctii asta arata.Este o supozitie ca si concluzia ta.Am inteles(nu sunt sigur daca am retinut corect)ca exista documente ale Papei Pius al II-lea despre primirea lui Andrei in Dobrogea http://www.9am.ro/stiri-revista-pres...-Romaniei.html
Fii atent ce se spune aici>,,Sfantul Andrei a ajuns pe malurile Dunarii si a fost primit de catre o uriasa multime "inflacarata de cuvintele sale", cum scrie Papa Pius al II-lea dupa izvoarele istorice avute la indemana".Articolul din acel link este preluat dupa un articol din Romania Libera din ce am inteles.Caut sursa.

Ce ironie>un protestant cauta surse despre protectorul(Apostolul Andrei) unei tari majoritar ortodoxe(Romania) si ajunge la o sursa catolica(Papa Pius II) :) O sa caut acel document sa vad daca exista si ce spune.

Nu sunt convins ca avem o concluzie clara,din ce am mai verificat si eu.Ciudati mai sunteti si dvs ortodocsii..aveti un protector(si nu orcine)si ii cautati nod in papura daca a fost pe aici sau nu :) Categoric ortodoxismul are inca mari enigme pentru mine.

Ți-am spus deja, provincia Sciția Mică era cunoscută doar local, prin scit omul antic înțelegea populația situată mai departe, la nordul Mării Negre și în stepa euroasiatică. Aceea era Sciția propriu-zisă.

Iar în Sciţia Mică nu erau sciţi ci dacii majoritari şi greci, deşi au existat şi intruziuni ale unor grupuri de sciţi.

Ce spune papa acela are tot atâta bază cât au cărţile lui Dan Brown. Catolicii scot astfel de poveşti din burtă fără nici o remuşcare.

Documentele care există referindu-se la subiectul în cauză (viaţa şi propovăduirea Apostolilor) sunt puţine şi sunt binecunoscute cercetătorilor. Cea mai mare parte sunt lucrări de ficţiune luate ulterior ca autentice de către tradiţia bisericească. Tot ce se ştie despre vieţile Apostolilor şi nu e cuprins în Scriptură e de provenienţă îndoielnică sau sigur falsă, făcând parte din categoria scrierilor apocrife, scrieri caracterizate de fapte fantastice, neputând fi tratate ca documente istorice, ele nefiind nişte relatări clare şi încărcate de o teologie şi filozofie profundă (aşa cum sunt evangheliile şi epistolele canonice) ci fiind nişte scrieri cu caracter pueril şi superficial, de multe ori eretic, aşa cum te poţi convinge citind astfel de scrieri, de pildă aici:

http://www.oldchristianwritings.com/...apocrypha.html


Teoretic, nu e exclus ca Sf. Andrei să fi ajuns în Dobrogea, dar e greu de crezut că avea timp fondeze comunităţi în multe cetăţi. În ipoteza neconfirmată că el ar fi propovăduit într-adevăr în Tracia şi Sciţia şi ţinând cont de vârsta înaintată (Andrei fiind fratele lui Petru, cel mai bătrân Apostol, care la mijlocul anilor 60 avea în jur de 80 de ani), de faptul că nu ştia probabil nici măcar limba greacă (fiind ca şi Sf. Petru un biet pescar fără cultura unui fariseu şi cetăţean roman ca Pavel), cel mai probabil ar fi ales să consolideze un număr mic de comunităţi în aceste teritorii, pe teritoriul Traciei (Bulgaria de azi) creând comunităţi în două-trei oraşe. În Sciţia (Ukraina) cel mai probabil a fondat o comunitate în una sau două în coloniile greco-romane de pe coasta acestui teritoriu (restul teritoriului fiind practic sălbatic iar propovăduirea aici nefiind efectivă şi în plus şi prea periculoasă), Olbia şi Chersones fiind cele mai importante cetăţi de aici.


Trebuie să avem în vedere că impactul pe care l-a avut opera de propovăduire a lui Pavel a fost mult mai mare decât cel al celorlalţi Apostoli, datorită educaţiei primite de el atât în cultura iudaică cât şi în cea elenistică (vezi această pagină), stăpânirii limbii greceşti (ulterior şi latine probabil), faptului că era cetăţean roman şi nu un simplu evreu obscur (din punct de vedere al situaţiei sociale de atunci) având prin aceasta avantaje incomparabile faţă de ceilalţi Apostoli. La data când a trăit Pavel cei mai mulţi locuitori liberi ai imperiului nu erau cetăţeni romani (acordarea universală a cetăţeniei a avut loc abia în anul 212) şi a fi cetăţean roman era un privilegiu deosebit, cu multe beneficii sociale.