Citat:
În prealabil postat de Jamaica
din cate cunosc monahismul inseamna insingurare si instrainare de lume , de aceea intrebam daca exista calea de mijloc
|
Sigur, Calea de mijloc este Calea Crucii, ca s-o duci până sus pe Golgota...
Adică monahismul e cel mai bine împlinit în mijlocul gLumii... să te desparți de gLume rămânând în mijlocul ei...
E cel mai greu, dar aici e defapt cel mai mare pustiu, cel mai mare deșert... însingurarea totală, și răbdând aici fără să aluneci vei primi cea mai mare plată, mai mare ca a sfinților ce făceau minuni, căci aici lupți direct cu satana, pe linia întâi, ca cel mai umil soldat.
Biruiți gLumea! este poruncă, dragostea de vrăjmași este poruncă, ura potrivitnicului e poruncă dar lasă răzbunarea ta în seama Lui Dumnezeu...
E simplu, fă-ți în viața ta, în casa ta, în curtea ta, o mănăstire, trăiește viață de călugăr, de monahie... căci trebuie să lepezi tot până la moarte:
1.întinarea, cârtirea și clevetire, ura față de frați, răzbunarea, pofta, lăcomia, goliciunea, plăcerile, răutățile, aristocrația, fărădelegile, zgârcenia, luxul, necredința, complicațiile...
...căutând fecioria, sărăcia, ascultarea de Dumnezeu, simplitatea în toate, iertarea, mila, și mai ales umilința de duh... deci nimic „bun” din gLume trebuie să nu-ți mai dorești ca să nu mai visezi la duhul minciunii măririi de sine, desfrânarea slavei de la oameni, să nu ajungi o frustată care și-a risipit toată vremea... în pofte și plăceri jegxy...
2.nepăsarea față de legătura și relația cu Dumnezeu, asta încearcă satana să te facă mulțumit că o ai, să fi sătulă... și apoi din nemulțumire pentru mulțumirea nepăsării să ajungi răzvrătit, că ceri mereu fără să fii conștientă, dulceața cerbiciei și a ceriadului libertății de a fi smintită... adică de a aștepta să moștenești ceva din gLume crezând că e de la Dumnezeu, dar Dumnezeu nu bate cu bâta sau cu pliciul peste minteresul ce poarte fesul... ci ești liberă să-ți strângi roade în Cer vrednice de pocăința ta... dacă vrei, adică trebuie să-ți fie mereu milă de Dumnezeu și numai de Dumnezeu... restul toți dracii mari prieteni de tâlhărie și destrăbălașașaj au minteresuri ascunse: pofta ochiulhului, trufia nepăsătoare a vieții și plăcerile jegxy ale răzbunării lenei și lăcomiei autovictimizate și ca atare vrednic autoîndreptățițite... un fur ce ia fără rușine cu obrăznicie ca să se înstăpânească el...
3.Fă numai și numai binele de la Dumnezeu oricearfi, nu și răul, fiind conștientă că omul nu are putere decât să mănânce, să roadă, să strice, și pentru mâncare e în stare de tot răul și toată ura la adresa Lui Dumnezeu.
Calea deci e deci simplă: simplitate în toate, mâine mai sărac decât astăzi, și să lași să crească Dumnezeu în tine ce vrea El și să nu jinduiești să-ți crești tu cunoștiința păcatelor prin cădere în ispite ca să știi și tu cum e... ca să nu cazi în judecată... în ingâmfare și semeție... în lăudăroșenie.
Oricine voiește poate să strige după Dumnezeu... și Dumnezeu, îl scoate din patimi, îl spală, îl păzește și îl mântuiește... Fără Dumnezeu nu putem face nimic.
Deci e simplu: Cât mai mare Simplitate în toate până la moarte... pe cruce, adică pe calea de mijloc a împăcării cu toți cei ce se ceartă cu tine, ce artă? ARTĂ MAȚIALĂ! pentru întietățuri... așa încât lăsând mereu de la tine ca să nu ieși în evidență că ai fi ceva, nejinduind averi deșarte, frumusețurile falsului suflet văzut „vrednic” la goglindă simțurilor pentru slavă de la oameni... (Domnul m-a învățat printr-un preot de-al Său care CREDEA și plinea asemenea după puterea Sa)
Doamne ajută să pun și eu început bun!
Adică să fiu monah în mijlocul gLumii, să-mi înduhovnicesc viața și să mă socotesc păcătos între monahi! (Monah cu iubită și familie și prieteni... dar nu de beție, căci Tatăl și Maica mea... când voi ajunge în cer o să mă întrebe de tot ceea ce mi-a fost dăruit, ce am făcut cu Duhul Sfânt de a ajuns un duh necurat..? Cum am „reușit” ca să nu mai cred?)
Adică să muncești de trei ori mai mult duhovnicește și abea o dată pentru trup... dar Domnul va nimici și mâncarea și pântecul căci pântecul e pentru mâncarea trupească și mâncarea trupească pentru pântece dar pe ambele le va nimici Domnul.
Maran-a-tha!