Citat:
În prealabil postat de Lavrentiu
Asta este intrebarea fundamentala, si cred ca tot dialogul de pe forumul asta se invarte in jurul ei.
Pentru crestini credinta in Dumnezeu devine atat de interioara ca si respiratia. Nu cred ca vreun crestin poate sa iti dea un argument rational pentru care crede. Credem in Dumnezeu la fel cum copiii isi iubesc mama. Nimeni nu intreaba un copil de ce isi iubeste mama. Ba din contra, se mira cand nu o iubeste.
De aceea, revenind, consider ca problema credintei este gresit dusa inspre taramul argumentelor. Nu aici este raspunsul. Hristos nu a venit sa ne aduca argumente si filosofii, ci viata. De aceea atata timp cat cineva nu este in legatura cu viata crestina, nici cu intelepciunea si rationalitatea ei nu este in legatura.
Si revenind la legatura cu morala: diferenta intre morala crestina si asa-numita morala atee este ca in vreme ce pentru crestini perceptele morale vin din interior, morala atee este exterioara, de aceea bine a numit-o Marius etica. Nu ca ateii n-ar avea simtaminte, ci motivatia moralei este alta.
Si este corect ce zice Marius - Ortodoxia nu vorbeste despre morala, ci despre viata. Morala este viata crestina privita din exterior. Iar noi nu cautam exteriorul, ci miezul, samburele care este Hristos inauntrul nostru.
|
Un copil poate sa ii iubeasca sau nu mama. Dar cu siguranta crede in existenta ei.
De ce? Pentru ca a vazut-o.
Argumente, argumente ...
Sa presupunem ca m-as naste acum, direct adult, nu as avea nici o cunostinta despre aparitia vietii, Dumnezeu, etc.
Multi ar vrea sa ma indoctrineze cu invataturile lor.
Crestini, musulmani, budisti, extraterestri, zane, elfi, spiridusi, darwinisti, etc, etc.
Pe cine sa cred?
Nu ar trebui sa cercetez argumentele fiecaruia?