Citat:
În prealabil postat de caliyo
Va spun cu toata sinceritatea celor care considerati ca placerea relatiei intime dintre soti ( uniti prin taina Cununiei) este un pacat ( subliniez: nu relatia , ci placerea care insoteste relatia) ca nu inteleg cum s-ar putea uni si bucura spiritual doi soti fara sa simta nici o placere in trupurile lor. Dar ce ar trebui sa simta? scarba? O relatie intima care nu iti provoaca placere mie imi suna ori a viol, ori inseamna ca nu iti iubesti sotul( sotia) si te impreunezi numai ,,din datorie´´,(,,la comanda´´) ori simti aversiune fata de relatia trupeasca in general.
Daca nu ar fi lasat Dumnezeu si placerea, cred ca nu s-ar mai fi impreunat nimeni.
Sunt de acord ca monahii trebuie sa lupte impotriva placerilor trupesti pt. ca ei au ales o anumita cale si au renuntat de buna voie la acest tip de placere.
Iar sotii isi asuma placerea , dar si responsabilitatea ce recurge din ea( grija fata de sot, nasterea si cresterea pruncilor).
|
Cred ca cei care aici spun ca placerea ar fi pacat in sine sunt putini, din fericire.
Ce spun unii este ca nu ar trebui cautata cu dinadinsul sau ca
nu ar trebui sa fie scop in sine. Ceea ce este adevarat: cand iti iubesti sotul sau sotia, nu placerea o cauti, ci unirea cu el sau ea, si bucuria lui, pe langa a ta. Nu l transformi intr-un obiect al placerii. Asta este adevaratul criteriu dupa parerea mea.
Si altii pun mult accent pe respectarea unor reguli stricte de abstinenta sau pe acceptarea nelimitata a conceperii copiilor. Dupa ei, daca nu respectam strict aceste reguli si daca folosim un fel oarecare de 'ferire', relatia sexuala devine doar o cautare a placerii.
Altii (ca mine) nu sunt de acord in totalitate, spunand ca responsabilitatea poate presupune si o anumita forma de ferire si ca regulile stricte pot dauna anumitor cupluri, sau ca daca un cuplu are oricum de dus alte forme de abstinenta (din cauza bolii, a stresului, a departarii periodice etc) acele reguli pot fi chiar daunatoare pentru viata cuplului daca sunt luate ad literam. (Mai sunt si niste reguli care nu se stie de cand si de unde au aparut si care cred ca provin dintr-un fel de maniheism antitrup - ca regula care pune sarbatorile in acelasi plan cu zilele de post in ceea ce priveste relatia trupeasca)
Dar aproape toti suntem de acord ca nu placerea in sine este rea ci felul cum o traiesti.