Citat:
În prealabil postat de OmuBun
Cu ceva timp in urma mi-am propus sa revin la Sihastrie, pentru mai multe zile si iata ca Dumnezeu mi-a ingaduit acest lucru.[...]
Undeva, la ceva distanta de manastire, o femeie foarte grasa, s-a asezat sa faca o pauza, tragand cu sete dintr-o tigara... [...]
Nu stiu cum procedeaza Dumnezeu cu fiecare dintre noi, dar uneori este de neinteles cum se face ca vin atat de multi in pelerinaj, dar atat de putini inteleg cu adevarat ceva...
Daca ati mai trecut prin astfel de intamplari, spuneti-ne si noua. Orice experienta este bine-venita! Doamne-ajuta!
|
acea dama "foarte grasa" cel putin a avut, cat de cat, niscaiva 'bun-simtz' de s-a asezat "la ceva distanta de manastire", caci atunci cand am fost eu, era o tanara, vopsita blonda, imbracata intr-un trening, si tot avand capul descoperit (asta n-ar fi asa mare lucru), f. zvapaiata etc, si care isi aprinsese 'o tzigarik' in timp ce astepta, galagioasa (si enervant de iritanta, deranjanta), la usa parintelui... apoi cand a vazut ca cineva tocmai iesea pe usa din chilia parintelui, a aruncat repede, la intamplare, tigara fumata aproape complet, si a 'sarit' (cu nesimtirea si tupeul specifice varstei adolescentine, dand din maini si aproape imbrancind si inghiontind celelalte pers. din jur), drept in chilia parintelui, si scandalagioaica nevoie mare, ca ea era inaintea altora, ca asteptase acolo de nu-stiu-cate minute s.a.m.d.... deh, de'ale tineretzii, specific varstei probabil... In orice caz, par. nu a tinut-o mai mult de cateva minute, probabil i-o fi spus sa revina mai tarziu (poate ca mai sunt si unele pers. care vin la par. fara a avea vreo pb cu adevarat importanta, depinde, insa par. ii simte pe toti, si stie dansul cel mai bine ce sa randuiasca fiecaruia). Ar mai fi destule alte exemple, dar prefer sa nu mi le mai amintesc, oricum, poate ca multe dintre astfel de comportamente sunt ispite (care uneori nu prea pot fi controlate de pers. in cauza, ci mai degraba acele pers. par a fi controlate si stapanite de propriile lor pacate si patimi etc, si poate uneori fara voia lor, depinde - iarasi ma includ, si aici, din pacate, cel putin recunosc - numai ca la mine 'manifestarile' mai 'nefiresti' si posibil, 'iesite din comun' etc, se petrec de regula mai mult la nivel mental, sub forma unor ganduri fie de injuraturi sau/si alte injurii calomnioase, fie de judecare, incriminare, criticare, acuzare vehementa etc a celorlalti), fiindca am observat ca apar dintr-astea (ispite adica) la tot pasul, in calea celor (si ma includ) care ajung pe la man. si bis. Este nevoie de multa rugaciune, post, spovedanie, rabdare s.a.m.d.
Cel mai greu este de luptat cu mentalitatile si prejudecatile oamenilor (mai precis, cu mentalitatile intiparite gresit in mintile si obiceiurile lor, gen superstitii si 'spiritul de turma' in a se/ne imita si sminti unii pe altii cu tot felul de practici straine de Ortodoxie, sau cu barfa si 'mancatoria', ura, invidia, egoismul s.a.m.d. - adica tot lupta cu pacatul si cu ispitele, in gr-al), si intr-adevar, parintele Ciprian are de dus o munca deloc usoara... rabdarea dansului este de admirat!...