Crede-ma Ostasule, nu mai stiu nici eu. Iti spun cu toata sinceritatea ca cea mai mare durere a mea in acest moment nu e lipsa bunului simt in lume..desi asa pare.. ci ceea ce a a facut din mine, lipsa lui in lume.
Ei ( oamenii fara scrupule, lipsiti de orice caracter) au existat dintotdeauna..insa eu eram alta. Acum am obosit. Nu mai pot sau nu mai vreau sa vad si frumosul (daca el m-ai exista) din lume. Ochii mei se opresc critic mereu asupra fustelor scurte. Mintea mea refuza sa ii mai ofera "circumstante atenuante" manelistului care ma injura. Inima mea s-a racit. Intelegi? S-a racit! A obosit si a clacat. Cei care ma cunosc poate ca ma inteleg cel mai bine...
Ma tem de mine. Ma tem de ce a reusit tara asta sa faca din mine.

Nu dau vina pe tara ci pe mine insumi si pe lipsa mea de barbatie.. Imi spunea odata Andrei (un frate din forum), Jeni, fii barbata! Poate ca abia cum inteleg acest cuvant. Abia acum realizez ca el, fratele meu Andrei (pe care atunci l-am mustrat) ma cunostea mai bine decat mine...

Ostasule, daca e deznadejde si eu nu mai sunt capabila sa inteleg asta, pomeneste-ma!
Jenica