[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de eduardd

Nu mai pot sau nu mai vreau sa vad si frumosul (daca el m-ai exista) din lume. Ochii mei se opresc critic mereu asupra fustelor scurte. Mintea mea refuza sa ii mai ofera "circumstante atenuante" manelistului care ma injura. Inima mea s-a racit.

Grâul va fi mereu amestecat cu neghină, până la sfârşit, până la Ziua Aceea. Dar asta este valabil nu numai în lume, ci şi în noi înşine. Fiecare dintre noi are în el grâu şi are neghină. Dacă am vedea câtă neghină ne împresoară inima, poate că am fi mai îngăduitori şi am vedea cât de mult semănăm, în fond, cu cei care nu ne plac. Munţi buruienoşi se înalţă peste tot, iar câmpiile popoarelor arată, deocamdată aşa: 99 % neghină, 1 % grâu. Providenţa, sau acţiunea lui Dumnezeu în lume este explicaţia pentru care lumea mai există şi grâul nu este sufocat de neghină, aşa cum ne-am aştepta. Câtă răbdare are Dumnezeu ! Cum ştie El să aştepte, uneori zeci de ani, ca cineva să se cureţe cu ajutorul harului Lui, să ardă neghina din el, ca să strălucească aurul grâului din sufletul lui ! Şi dacă Dumnezeu are asemenea răbdare cu noi, noi de ce nu am avea cu aproapele nostru ? Cea cu fustă scurtă este poate o sfântă care încă nu s-a întâlnit cu Mirele ei. Dar poate că se va întâlni odată şi îi va şterge picioarele cu pletele ei şi nard de preţ va da pentru El. Şi manelistul care înjură poate că este văzut de Dumnezeu, în preştiinţa Lui, ca unul dintre sfinţi, pe care îl va chema şi el va auzi chemarea Lui. Câţi sfinţi au făcut, înainte de a-L cunoaşte, lucruri mult mai rele decât să înjure !