Nah, sunt acel gen de om care intotdeauna nu se indragosteste de cine trebuie: ba fata respectiva are prieten, ori nu-i place de mine, sau, si mai rau, imi e verisoara.
Eh, cu verisoara s-a intamplat din nou.
Si mi-e verisoara de gradul 2... (toate verisoarele mele sunt verisoare de gradul 2) Ce simt pentru ea nu pot numi chiar dragoste - desi nutresc sentimente de iubire pt. ea. E o fata frumusica, scumpica (in sensul de draguta), desteapta, cred ca e si inimoasa - e fata pe care o visez eu... ; ultima data cand m-am intalnit cu ea (nu n-am vazut decat de cateva ori pana acum) eram suprat si m-a invaluit cu o aura pozitiva...
Si cum nu ar fi fost indeajuns - are si prieten, care e student la... Teologie... (sper ca nu o sa citeasca ce am scris pe aici)
Se cunosc de ceva timp, el fiind din acelasi oras cu ea (verisoara mea nu e din Bucuresti).
Acum sunt intr-o mare nedumerire: ce sa fac? Sa-mi dau frau liber sentimentelor: ma impart in 2: bunul crestin, care nu ar indrazni sa fure de la un alt bun crestin si omul caruia putin ii pasa de regurile societatii, fie ea Ortodoxa sau laica - daca societatea laica si-a batut joc de mine, de ce sa-i mai respect regurile? (nu vreau sa ma laud, dar nu le doresc nici celor mai mari dusmani ai mei sa treaca prin toate nenorocirile prin care am trecut io).
Am nevoie de un raspuns cam rapid.
|