am uitat sa mai zic o chestie-sper sa nu plictisesc-cand aveam gandurile alea scapate de sub orice contol nu imi aminteam Tatal Nostru, pe care il stiam perfect la fel alte rugaciuni, nu puteam nici macar sa il citesc din cartea de rugaciuni, cum citeam ceva imi venea o injuratura oribila in minte si gandul ca nu mai am nici o sansa, ca toate gandurile au fost ale mele si nu mai am iesire, nu ma mai iarta D-zeu si cand ma gandeam ca nu sunt ale mele ma contaziceau vehement ca ale mele sunt toate si nu mai am nici o scapare, am gresit prea mult, cand defapt doar receptionasem niste ganduri [pe care nu le vroiam.
Nu faceam altceva decat sa ma lupt in continuu pana la epuizare cu ele incat simteam ca ma depasesc complet, aveau viteza si forta mult peste puterile mele.
Si bombardau in continuu nu stiu daca a trait careva atacul gandurilor in stilul asta -fara sonor, numai gandul.
|