[Mihnea Dragomir]

Un şir de aiureli. Le subliniez numai pe cele mai importante, telegrafic, din lipsă de timp:
-nu e vorba că nu a existat nici o localitate pe locul actualului Istanbul, ci e vorba că la primul conciliu ecumenic de la Niceea nu aveau nici măcar episcop, necum patriarh. Documentele de la Niceea menţionează numai cele trei scaune mitropolitane, şi anume Roma, Alexandria şi Antiohia, stabilind şi ordinea de precendenţă, care este chiar aceasta: Roma, Alexandria şi Antiohia. Este absolut normal, fiindcă acestea erau şi cele trei capitale de provincii mari, rezultate din reforma lui Diocleţian.

Mitropolit nu exista la Constantinopol nici măcar în anul 381, la ceea ce a devent retroactiv "al doilea conciliu ecumenic". Temele fiind nesemnificative pentru apuseni, conciliul trebuia condus de ocupantul primului dintre scaunele orientale, anume de mitropolitul Alexandriei. Dar acesta nu a venit, aşa că a fost condus de al treilea de pe listă, mitropolitul Meletie al Antiohiei, deşi se desfăşura la Constantinopol, fiindcă acolo nu era încă nici un episcop, aşa cum spuneam. Mai departe, istoria se cunoaşte: devenită capitală a Imperiului, vechea colonie grecească îşi capătă un mitropolit, care ajunge să fie menţionat înaintea celui de Alexandria. În 1053 se produce ruptura ( după ce mitropolitul Constantinopolul se autointitulase de mult timp "patriarh ecumenic", adică a toată lumea). Pedeapsa divină vine în 1454, la foarte puţin timp după ce patriarul Bizanţului respinge ultima încercare de reunire care avusese loc la Ferrara - Florenţa şi Constantinopolul cade sub asediul osmanlâilor. Nu trec nici câteva secole şi nenorocitul model al Constantinopolului este preluat cu copy and paste de Moscova, care se declară autocefală şi se proclamă a treia Romă. Tensiunile interortodoxe şi luptele pentru supremaţie dintre Moscova şi Constantinopol sunt vizibile şi azi, sunt cunoscute publicului ortodox informat şi nu au fost lipsite de consecinţe nici pentru istoria ţării noastre

-generalul von Bukow a făcut prăpăd printre aşezămintele ecleziale şi monahale catolice. A distrus, este foarte adevărat, şi câteva ortodoxe. Farmazonii din toate timpurile nu prea au făcut distincţia catolic-ortodox, deşi ţinta lor predilectă a fost mereu Biserica Romei.

-afirmaţia că nu au existat sfinţi părinţi apuseni este o simplă aiureală. Una descalificantă intelectual, afară de cazul în care aparţine unui teribilism de puştean. Sf. Ambrozie al Milanului ori Sf Irineu al Lyonului sunt numai două exemple din lunga listă de sfinţi care au îmbogăţit patrimoniul de ştiinţă al plământului apusean al Bisericii.