Subscriu la ce spui. Prima actiune in cazuri critice de criza sunt fara discutie medicamentele pentru a se putea DISCUTA cu acea persoana, altfel nici nu se pune problema mersului la Biserica, la Duhovnic. Aceste actiuni trebuiesc facute insa dupa ce omul a fost pus pe picioare cit de cit. Este usor sa vorbim si sa dam sfaturi cind nu suntem in situatia celui care sufera sau a celui care are de a face cu crizele omului in suferinta
|